Clementoni Întoarcerea Pe Pamânt

Aventurile Lui Azakis ¿i Petri
1. Auflage 2018
ISBN: 978-88-7304-772-8
Verlag: Tektime
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Romanian, 224 Seiten

VOLUMUL 1/3
Eram pe drumul de întoarcere. Trecuse doar un an din anii no?tri solari de când fusesem obliga?i sa parasim în graba planeta, dar pentru ei, trecusera 3600 de ani pamânteni. Oare ce vom gasi?
Nibiru, a douasprezecea planeta a sistemului nostru solar, avea o orbita extrem de eliptica ?i retrograda, care este mai mare decât a celorlaltor. De fapt, o rota?ie completa în jurul Soarelui dureaza aproximativ 3600 de ani. Locuitorii sai, profitând de ?ansa oferita de aceasta abordare ciclica, au facut vizite sistematice de sute sau mii de ani, influen?ând, de fiecare data, cultura, cuno?tin?ele, tehnologia ?i chiar evolu?ia rasei umane. Stramo?ii no?tri le-au spus în multe feluri, dar poate denumirea care-i reprezinta cel mai bine a fost dintotdeauna cea de 'zei'. Azakis ?i Petri, doi locuitori prieteno?i ai acestei planete ciudate afla?i la bordul navei spa?iale Theos, se întorc pe Pamânt pentru a recupera o încarcatura misterioasa ?i de valoare care a fost uitata în timpul vizitei anterioare. O poveste captivanta ?i amuzanta, plina însa de suspans, având unele reinterpretari, posibil devastatoare, ale evenimentelor istorice.
PUBLISHER: TEKTIME

Autoren/Hrsg.

Clementoni, Danilo

Weitere Mitwirkende

Diaconu, Monica

Leseproben

Nassiriya – Restaurantul Masgouf

Colonelul Hudson se plimba agitat în susul ?i în josul holului din fa?a salii principale a restaurantului. Î?i verifica la fiecare minut ceasul pe care-l purta mereu pe încheietura mâinii stângi. Nu-l dadea jos nici când dormea. Era la fel de emo?ionat ca un adolescent la prima întâlnire.

Ca sa-i treaca timpul, ?i-a comandat un Martini cu ghea?a ?i o felie de lamâie. Barmanul cu musta?a l-a privit pe sub sprâncenele stufoase în timp ce ?tergea alene un set de pahare cu picior.

Alcoolul era interzis în ?arile islamice. În seara aceea, însa, se facuse o excep?ie. Întregul restaurant fusese rezervat pentru ei doi. Imediat ce a încheiat conversa?ia cu doctor Hunter, Colonelul a contactat proprietarul, solicitând în mod special felul de mâncare Masgouf, care ?i dadea numele restaurantului. Din cauza dificulta?ii de a ob?ine ingredientul principal, ?i anume sturion, a vrut sa se asigure ca restaurantul putea face rost de el. ?tiind ca are nevoie de cel pu?in doua ore pentru a fi pregatit, insistase sa fie gatit în tihna, pentru a un rezultat perfect.

Cum uniforma sa de camuflaj nu era potrivita pentru acea seara, a decis sa-?i scoata de la naftalina vechiul costum Valentino închis la culoare, pe care l-a combinat cu o cravata de matase, în stil militaresc, cu dungi ale ?i gri. Pantofii negri, lustrui?i cum numai un soldat ?tie sa o faca, erau, de asemenea, italiene?ti. Ceasul militar nu se potrivea în niciun fel, dar nu ar fi renun?at la el sub nicio forma. 

- Sunt pe drum. Vocea a pârâit dintr-un receptor, asemanator unui telefon mobil, pe care îl ?inea în buzunarul de la piept. L-a oprit ?i s-a uitat pe fereastra.

Ma?ina mare ?i neagra a facut o manevra de evitare a unei pungi mototolite luate de vânt ?i care se rostogolea lene? pe strada. Printr-o mi?care rapida s-a apropiat ?i a oprit exact în fa?a intrarii în restaurant. ?oferul a a?teptat ca praful stârnit de ma?ina sa se a?eze înainte de a coborî cu aten?ie din ma?ina. Semnalul de ”cale libera” a venit din casca ascunsa cu grija în urechea lui dreapta. S-a uitat cu aten?ie catre toate pozi?iile agreate anterior, pâna a fost sigur ca ?i-a identificat to?i colegii solda?i care, în echipament militar, urmau sa asigure siguran?a celor doi participan?i la cina din acea seara.

Zona era sigura.

A deschis u?a din spate ?i a întins u?or mâna dreapta pentru a-?i ajuta pasagerul sa coboare

Elisa i-a mul?umit soldatului ?i a ie?it elegant din ma?ina. S-a uitat în sus în timp ce inspira aerul proaspat al serii, oprindu-se o clipa pentru a admira priveli?tea splendida pe care numai cerul înstelat al de?ertului o putea oferi.

Colonelul a a?teptat o clipa, incapabil sa se decida daca sa-i iasa în întâmpinare sau sa o a?tepte sa intre. În final a ales sa ramâna a?ezat, sperând ca asta l-ar face sa para mai pu?in agitat. Apoi, cu o indiferen?a simulata, a mers spre bar, s-a urcat pe un scaun înalt, odihnindu-?i cotul stâng pe suprafa?a de lemn închis, a sorbit ultima picatura a bauturii din pahar, privind cum sâmburele lamâii cade înapoi în pahar.

U?a s-a deschis cu un u?or scâr?âit iar soldatul ?ofer s-a uitat împrejur verificând ca totul sa fie în ordine. Colonelul a aprobat u?or din cap, iar escorta a condus-o pe Elisa înauntru, invitând-o sa mearga înaintea sa, cu un gest elegant al mâinii.

- Buna seara, doctore Hunter, a spus colonelul ridicându-se de pe scaun ?i afi?ând cel mai frumos zâmbet al sau.

Sper ca drumul a fost placut.

- Buna seara, colonele, a raspuns Elisa, afi?ând un zâmbet la fel de ame?itor. Foarte placut, mul?umesc. ?oferul dumneavoastra a fost extrem de amabil.

- Po?i pleca, mul?umesc, i-a spus el ?oferului pe un ton autoritar. Dupa un salut militaresc, tânarul s-a întors pe calcâie ?i a disparut în noapte.

- Va pot oferi un aperitiv, profesore? A întrebat colonelul, chemând barmanul mustacios printr-o mi?care a mâinii.

- Orice be?i ?i dumneavoastra, a raspuns Elisa fara sa ezite, aratând spre paharul de martini pe care colonelul îl avea înca în mâna. Apoi a adaugat:

- Va rog, spune?i-mi Elisa, colonele. Prefer a?a.

- Sigur ca da. ?i-mi po?i spune Jack. ”Colonele” este pentru solda?ii mei.

A început bine, s-a gândit colonelul.

Barmanul a turnat al doilea martini ?i l-a întins nou sositei. Ridicându-l, l-a ciocnit cu cel al colonelului.

- Noroc, a zis ea pe un ton vesel, luând o înghi?itura.

- Trebuie sa-?i spun ca ara?i splendid în seara aceasta, Elisa, a spus colonelul, trecându-?i rapid privirea peste invitata sa.

- Ei bine, nici tu nu ara?i rau. O avea uniforma farmecul ei, dar te prefer a?a, a spus ea, cu un zâmbet dracos ?i înclinându-?i capul într-o parte.

Cumva jenat, Jack ?i-a îndreptat aten?ia catre con?inutul paharului din mâna sa. S-a uitat la el o vreme, apoi a dat peste cap întregul con?inut dintr-o înghi?itura.

- Mergem la masa noastra?

- O idee buna, a exclamat Elisa. Sunt rupta de foame.

- Am comandat specialitatea casei. Sper sa-?i placa.

- Nu-mi spune ca i-ai convins sa gateasca Masgouf! A întrebat ea, uimita, marindu-?i frumo?ii ei ochi verzi cât de mult a putut. E aproape imposibil sa gase?ti sturion în perioada asta a anului.

- Doar ce-i mai bun pentru a?a un oaspete, a spus colonelul cu îngâmfare, vazând ca alegerea sa fusese apreciata. ?i-a întins politicos mâna dreapta ?i a invitat-o sa-l urmeze. Având înca un zâmbet rautacios, l-a lasat sa o conduca spre masa.

Sala era decorata în stilul tipic regiunii. Lumina era calda ?i diminuata iar draperiile enorme care veneau din tavan acopereau aproape în întregime pere?ii. Un covor imens cu elemente grafice Eslimi Toranjdar acoperea practic întreaga podea, iar altele, mai mici, fusesera plasate în col?urile încaperii, pentru a încadra ansamblul. Evident, conform tradi?iei, masa ar fi trebuit servita a?eza?i fiind pe canapea, având perne confortabile pe podea, dar fiind un vestic tipic, colonelul a preferat o masa ”mai normala”. Chiar ?i aceasta fusese aranjata cu aten?ie, culorile alese pentru fa?a de masa potrivindu-se perfect cu restul cladirii. Muzica de fundal, în care o Darbuka9 cu un ritm Maqsum10 acompania o melodie Oud11 , umplea încaperea.  

O seara perfecta.

Un chelner înalt ?i slabu? s-a apropiat politicos de ei, ?i, cu o plecaciune, i-a invitat sa ia loc. Colonelul a lasat-o pe Elisa sa se a?eze prima, în timp ce el se concentra pe aranjarea scaunului sau, apoi s-a a?ezat în fa?a ei, având grija sa nu-i intre cravata în farfurie.

- Locul acesta este foarte dragu?, a spus Elisa, uitându-se în jurul ei.

- Mul?umesc, spuse colonelul. Trebuie sa recunosc ca eram pu?in îngrijorat ca nu-?i va placea. Dar apoi mi-am amintit de pasiunea ta pentru zona aceasta ?i m-am gândit ca ar fi cea mai buna alegere.

- Ai presupus corect, a spus Elisa, dezvaluindu-?i, din nou, frumosul zâmbet.

Chelnerul a desfacut o sticla de ?ampanie, ?i în timp ce le umplea cupele, un altul a sosit, aducând o tava.

- A?i dori sa încerca?i ni?te Most-o-bademjun12 ? 

Cei doi participan?i la cina s-au uitat unul la altul cu încântare. Ridicându-?i paharele au toastat înca o data.

Într-o ma?ina închisa la culoare, aflata la aproximativ o suta de metri departare, doua persoane manevrau un sistem complicat de supraveghere.

- Ai vazut cum o rasfa?a colonelul pe tipa aia? a spus cu un rânjet cel de pe scaunul ?oferului, care era vizibil mai plinu?. Mesteca un sandvi? enorm ?i-?i umplea burta ?i pantalonii de firimituri.

- O idee geniala sa introducem un transmi?ator în cercelul profesorului, a raspuns celalalt, mult mai slab, cu ochi mari, închi?i la culoare, în timp ce sorbea cafea dintr-un pahar mare, de hârtie maro. Auzim tot ce vorbesc de aici.

- Asigura-te ca nu o dai în bara ?i înregistreaza totul, a bombanit celalalt, altfel o sa ne puna sa mâncam cerceii aia la micul dejun.

- Stai lini?tit. Sunt familiarizat cu echipamente de genul asta. Nu vom rata nici macar o ?oapta.

- Trebuie sa aflam exact ce a descoperit doamna asta, a adaugat cel mai plinu?. ?eful a investit o gramada de bani pentru a urmari cercetarea asta în secret.

- Cu siguran?a nu va fi u?or cu toata securitatea pe care a instalat-o colonelul. Barbatul mai slab s-a uitat spre cer ca ?i când ar fi într-un vis, apoi a adaugat:

- Daca mi-ar da ?i numai o parte din banii aia, a? fi undeva sub un palmier în Cuba, ?i singura mea grija ar fi daca sa comand o Margarita sau o Pina Colada.

- ?i poate câteva fete în bikini care sa te dea cu crema, a spus cel mai plinu?, izbucnind în râs, ?i dând pe jos firimiturile de pe burta care se mi?ca în sus ?i jos.

-Aperitivul asta e delicios. Vocea profesorului era u?or distorsionata de micul amplificator din...