Alexander Aventuri compromitatoare

1. Auflage 2017
ISBN: 978-606-33-1956-3
Verlag: Litera Media Group
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Romanian, 297 Seiten

Reihe: Car¿i romantice

Cele mai frumoase aventuri sunt cele care nu se sfârsesc niciodata... 'Ce se întâmpla în America ramâne în America.' Sau cel pu?in asta î?i spune Lady Delilah Hargate când decide sa rupa monotonia unei vie?i dedicate bunei cuviin?e ?i normelor societa?ii ?i are parte de o aventura de o noapte cu Samuel Russell, un strain chipe? pe care îl întâlne?te întâmplator în New York. Pâna la urma, sunt doi straini care nu se vor mai întâlni niciodata, deci premisele sunt cele mai bune. Dar, odata cu primele raze ale zorilor, emo?ia aventurii lasa locul regretului pentru ceea ce nu poate fi decât o gre?eala scandaloasa, iar Delilah se întoarce în Anglia, smulgându-i lui Samuel promisiunea ca nu se vor mai revedea niciodata. Patru luni mai târziu, planurile lui Delilah de a profita de ceremonia nun?ii surorii ei pentru a-?i gasi propriul so? perfect sunt date peste cap atunci când gre?eala ei apare în pragul u?ii. Caci profitând de vechea prietenie ce-l leaga de viitorul mire, Samuel calatore?te în Anglia cu speran?a ca o va putea recuceri pe femeia care nu-i mai parase?te gândurile ?i visurile. Pe fundalul unei nun?i somptuoase, afaceristul american fascinat de inova?ie ?i progres ?i tânara aristocrata care pre?uie?te tradi?ia mai presus de orice trebuie sa-?i dea seama înainte de a fi prea târziu ca o singura noapte poate sa reprezinte doar începutul atunci când la mijloc se afla dragostea adevarata.

Autoren/Hrsg.

Alexander, Victoria

Leseproben

Prolog
New York, iunie 1887 ? N-ai vrea sa te grabe?ti pu?in? Delilah, Lady Hargate, tresari la auzul tonului aspru din propria voce. Nu dorea cu nici un chip sa fie nepoliticoasa, mai ales dupa… ei bine, dupa absolut tot ce se întâmplase, dar nu era obi?nuita sa se afle într-o astfel de ipostaza. Cu siguran?a nu se mai gasise niciodata într-o asemenea situa?ie, nu-?i închipuise vreodata sa ajunga astfel, ?i nu avea nici cea mai vaga idee despre cum se trezise acolo. Nu ?tia nici macar cum ar putea sa se retraga demn, de?i banuia ca era deja mult prea târziu pentru demnitate. ? Daca e?ti amabil, adauga ea cât de politicos reu?i, de?i ?tia ca acea slaba încercare de a-?i compensa nerabdarea nu mai putea sa schimbe nimic. Barbatul din spatele ei chicoti, dar din fericire continua sa-i strânga ?ireturile de la corset. ? De-abia a?tep?i sa scapi, nu-i a?a? Curtoazia se lupta cu sinceritatea, cu toate ca nu era un moment tocmai potrivit pentru diploma?ie. ? Ei bine… da, a?a este. Se apropie zorile ?i... ei bine... Dupa rasaritul soarelui i-ar fi fost ?i mai greu sa se strecoare din camera lui din luxosul hotel Murray Hill ?i sa se întoarca într-a ei fara sa fie vazuta. Nici acum nu se sim?ea tocmai în apele ei, ?i totu?i, cu cât mai curând ar fi reu?it sa plece, cu atât mai multe ?anse ar fi avut sa scape neobservata. ? Trebuie sa ma întorc înainte sa-mi descopere cineva lipsa. ? Desigur, murmura el, n-am dori asta. ? Nu, în nici un caz. Î?i încle?ta din?ii. Sa fie descoperita era ultimul lucru pe care ?i l-ar fi dorit. Delilah împar?ea un apartament cu sora ei Camille, Lady Lydingham. Logodnicul lui Camille, Grayson Elliott, ocupa apartamentul de lânga al lor. Dar, spre norocul celor doua surori, fiecare dormitor avea o ie?ire separata catre coridorul hotelului. Delilah nu avea nici o îndoiala ca sora ei se folosise de acea u?a ca sa-l viziteze pe Grayson în apartamentul lui în numeroase rânduri, daca nu în fiecare noapte. ?i totu?i, cu toate ca Delilah îndeplinea rolul formal de înso?itoare a surorii sale, nu gasise necesar sa dea buzna peste ea ?i logodnicul sau. La urma urmei, Camille era vaduva, mai vârstnica decât Delilah, ?i urma sa devina so?ia lui Grayson în doar câteva luni. De altfel, Grayson era iubirea vie?ii surorii ei, cu toate ca celor doi le trebuisera ani întregi sa-?i dea seama ca erau sorti?i sa fie împreuna. Dar în ciuda faptului ca Delilah se prefacea ca nu ?tie nimic despre aventurile cuplului de logodnici, nu dorea sa-i îngaduie lui Camille sa afle despre propriile impruden?e. De altfel, Camille ?i geamana ei Beryl, Lady Dunwell, aveau o anumita parere despre sora lor mai mica, pe care Delilah prefera sa nu o contrazica. Fie ca era sau nu adevarata. ? Daca ai putea sa fii mai rapid... ? Fac tot ce pot. Nu sunt camerista, doar ?tii asta. ?i oricât de surprinzator ar parea, având în vedere împrejurarile, nu am multa experien?a cu astfel de lucruri. ? E bine de ?tiut, ?opti ea. ? De ce? ? Ce anume? ? De ce e bine de ?tiut? ? Nu mi-ar placea sa cred ca n-am fost decât o cucerire fara importan?a. ? A? contrazice cuvântul „cucerire“ ?i nu ?i-a? spune niciodata ca e?ti lipsita de importan?a. Barbatul râse din nou. Nu fac des asemenea lucruri. Oare de ce gasea situa?ia atât de amuzanta? ? Da, ei bine, eu nu fac asemenea lucruri niciodata. ? ?i totu?i, te-ai descurcat extraordinar de bine. Nu era pe de-a-ntregul convinsa daca ar fi trebuit sa-i mul?umeasca pentru asta sau sa-l palmuiasca. Se hotarî sa-i accepte remarca drept un compliment ?i sa nu permita propriului sentiment de indecen?a, sau poate de vinova?ie, sa o transforme în cu totul altceva. Nu ca ar fi avut de ce sa se simta vinovata. Doar nu era o fecioara inocenta care scapase de sub ochii înso?itoarei nebanuitoare ca sa-?i faca de cap cu barba?ii din New York. Era o femeie adulta, vaduva ?i independenta financiar pe deasupra. Era decizia ei daca voia sa aiba o aventura scandaloasa într-o camera de hotel dintr-un ora? pe care nu planuia sa-l mai viziteze vreodata, cu un barbat pe care de-abia îl cunoscuse ?i nici nu voia sa-l întâlneasca din nou. ?i totu?i, a?a ceva nu-i statea în fire, ?i nici nu era sigura ce o împinsese catre asta. ? Gata, zise el cu pe ton satisfacut. ? Minunat. Delilah privi în jurul ei ?i gasi rochia pe care o azvârlise în seara precedenta. Când luase prima oara hotarârea sa poarte un costum de pastori?a din Dresda la balul mascat din seara trecuta i se paruse o idee fermecatoare, ba chiar pu?in îndraznea?a. ?i de ce n-ar fi fost pu?in îndraznea?a? Doar nimeni de acolo nu o cuno?tea, ?i era, la urma urmei, un bal mascat. De altfel era, sau chiar trecuse de mult, timpul sa aduca ceva diferit în via?a ei. Costumul reprezenta efortul atât de a fi altcineva decât Delilah, Lady Hargate, cât ?i de a lasa orice precau?ie deoparte pentru placerea unei întâlniri intime cu un barbat pe care de-abia îl cunoscuse. Acum î?i dadea seama ca fusese o gre?eala. Nu costumul, de?i chiar ?i acela fusese probabil o gre?eala, ci aceasta... aceasta... noapte de, ei bine, pacat, în lipsa unui cuvânt mai potrivit. Delilah era cine era ?i cu siguran?a n-ar fi putut sa se schimbe chiar daca ?i-ar fi propus una ca asta. Nu era genul de femeie care sa poarte costume îndrazne?e sau sa ajunga în patul unui barbat aproape necunoscut, cu toate ca fusese foarte placut ?i deosebit de amuzant. Lasa gândul deoparte. Nu era momentul potrivit pentru asta. În ciuda placerii reciproce din ultimele câteva ore, n-ar mai fi repetat experien?a vreodata. Niciodata. Î?i traise clipa de aventura. Se terminase, ?i era cel mai bine sa treaca peste asta, ceea ce ?i inten?iona sa faca de îndata ce ar fi reu?it sa scape din acea camera. Se întoarse cu spatele ?i pa?i în rochia plina de volane ?i panglici, o trase în sus, î?i strecura mâinile prin mânecile bufante ?i apoi î?i strânse ?ireturile de la corsaj. Oricât de complicata ar fi parut, rochia fusese închiriata de la o agen?ie care furniza costume pentru piese de teatru, ?i fusese croita în a?a fel încât sa fie îmbracata ?i dezbracata u?or, ceea ce o ajutase mult noaptea trecuta. Ofta în sinea ei. Chiar prea mult, de fapt. ? Atunci, asta a fost. Se întoarse catre el ?i se for?a sa zâmbeasca. Î?i mul?umesc pentru aceasta seara încântatoare, domnule... ? Russell. Buzele lui schi?ara un mic zâmbet. Samuel Russell. ? Desigur, zise ea cu destul de multa indignare, î?i cunosc numele. Barbatul ridica din sprâncene. ? Iarta-ma, am crezut ca poate ai uitat. ? N-a? putea sa uit numele barbatului cu care tocmai am... Delilah arunca o privire catre patul rava?it. Ei bine, nu ?i-a? uita numele, asta-i tot. ? Delilah. Facu un pas catre ea. Eu nu a? uita nimic din tot ce s-a întâmplat noaptea trecuta. Zâmbetul lui era cu totul lipsit de modestie, iar halatul albastru-închis de matase pe care îl purta îi accentua aerul satisfacut. Daca ai încerca sa-?i închipui cum arata un barbat dupa o noapte de pasiune salbatica, un halat de matase albastru-închis ar face fara îndoiala parte din imagine, la fel ca ?i un zâmbet încrezut. ? ?i nu a? uita nimic din tot ce s-a petrecut în diminea?a asta. Diminea?a asta? Doamne sfinte! ? Trebuie sa plec, î?i trase ea rasuflarea. Ar trebui sa-?i mul?umesc pentru seara încântatoare. ? Nu. Barbatul îi lua mâna ?i i-o ridica spre buze. Eu ar trebui sa-?i mul?umesc. Delilah î?i smulse mâna. ? Da, ei bine, chiar ?i a?a... Se opri ca sa-?i adune gândurile. Nu era cu nici un chip u?or. Domnul Russell – Samuel – o fascina prin felul lui necizelat, american de a fi ?i reprezenta, din multe puncte de vedere, genul de barbat de care se sim?ise atrasa pe ascuns în vremea tinere?ii sale. Dar nu ?i acum, desigur. ?i totu?i, era învaluit de un aer de agita?ie, de aventura, de?i era probabil singura care î?i daduse seama de asta. Fara îndoiala ca alte femei erau mult prea preocupate sa admire cât de chipe? arata cu parul sau blond, oarecum rava?it în ciuda faptului ca parea sa-?i dea toata silin?a sa-l aranjeze, ?i cu ochii lui caprui, în acela?i timp profunzi ?i joviali. Avea umerii largi, corpul dur ?i musculos, era mai înalt decât ea cu cel pu?in un cap ?i arata la fel de seducator în costumul de pirat din acea seara, cât ?i în hainele de zi cu zi în care îl întâlnise pentru prima oara. ?i arata înca ?i mai bine fara nici un fel de haine. Înca un gând pe care ?i-l izgoni din minte. Era, în plus, fermecator ?i amuzant, ?i probabil ca râsese mai mult împreuna cu el decât cu orice alt barbat pe care îl cuno?tea. Ceva despre acest barbat ?i râsul lui liber ?i fara rezerve o atingea adânc în suflet. Nu avea nici o noima, desigur – mai auzise ?i al?i barba?i râzând, ?i totu?i nu sfâr?ise...