Alexander Marturisirea

1. Auflage 2017
ISBN: 978-606-33-1914-3
Verlag: Litera Media Group
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Romanian, 288 Seiten

Reihe: Car¿i romantice

Poate dragostea sa supravietuiasca atunci când totul începe cu o minciuna? Gemene identice, rationala Delia si frivola Cassandra Effington au reprezentat senzatia sezonului londonez atunci când si-au facut debutul. Desi asemanarea lor fizica este izbitoare, nimeni nu se astepta ca Delia sa fie cea care da de necazuri, provocând un adevarat scandal. Caci încântatoarea Delia, odata atât de respectabila, ia o decizie impulsiva - urmata de un adevarat dezastru - care o obliga sa se retraga din societate. Pâna când, într-o seara, adusa la disperare de viata monotona pe care este fortata sa o duca, participa la un bal dându-se drept sora ei si se trezeste valsând în bratele misteriosului si fermecatorului viconte St. Stephens. Delia este convinsa ca nu l-a mai întâlnit niciodata pe acest barbat care îi trezeste o pasiune ravasitoare - însa, cumva, el îi pare foarte familiar. Ceea ce Delia nu stie este ca vicontele, un agent al Coroanei, se afla de ceva vreme în casa ei, deghizat în majordom, pentru a o proteja de pericolul de moarte care planeaza asupra ei. Ce se va întâmpla când Delia va descoperi adevarul despre barbatul pe care a ajuns sa îl iubeasca? Si cum îi va putea marturisi cine este ea cu adevarat? Bulina - Bestseller New York Times

Autoren/Hrsg.

Alexander, Victoria

Leseproben

Capitolul 1
Iunie 1820 Scumpa mea Cassie, M-am întors în sfâr?it la Londra ca sa locuiesc în casa so?ului meu. Sunt pe deplin con?tienta ca mama nu m-a iertat pentru pacatul meu ?i continua sa-?i interzica pâna ?i sa vorbe?ti cu mine, dar daca este posibil cumva, po?i sa-mi faci o vizita în aceasta dupa-amiaza? Draga mea sora, îmi este un dor teribil de tine. Am sosit acum trei zile ?i în afara de servitori nu am pe nimeni aici cu care sa vorbesc, iar ei sunt într-adevar o adunatura ciudata… ? Data fiind situa?ia, adica ?inând cont de tot, ?i de timpul care a trecut… Lady Wilmont, Philadelphia – Delia pentru prietenii apropia?i ?i, pâna în urma cu ?ase luni, domni?oara Effington –, apuca un fir razle? de pe bra?ul canapelei mult prea masculine din salonul casei de la ora? a raposatului ei so? ?i se stradui sa adopte o voce relaxata. Crezi ca mama va mai vorbi vreodata cu mine? ? În aceasta clipa, cu siguran?a n-a? paria pe asta. Deja a mers mult mai departe decât m-a? fi a?teptat. Cassandra Effington, sora mai tânara cu nu mai mult de doua minute a Deliei, se încrunta gânditoare. O cuno?ti doar pe mama. Ea a luat toate astea ca pe un afront adus stelelor, o sfidare a destinului, ceva de felul asta. ? Da, a?a e ea, nu? ofta Delia resemnata. ? În cele din urma mama î?i va schimba parerea. Cassie se apleca ?i o mângâie pe mâna pe sora ei geamana. De fapt, acum, ca te-ai întors din exil… ? N-a fost exil, Cassie, a fost ?inutul Lacurilor. Cassie glumi pe seama ei: ? Pentru mine, ?inutul Lacurilor iarna aduce foarte bine cu exilul. ? Ba deloc. Pe deasupra, to?i fra?ii no?tri m-au vizitat ?i tata mi-a scris. ? Chiar ?i a?a, ai locuit cea mai mare parte din timp cu o ruda atât de îndepartata, ca aproape nici n-am auzit de ea. ? Stramatu?a Cecily. A fost destul de dragu?a – daca nu chiar discreta – ceea ce a fost foarte bine, pentru ca lucrurile de care aveam nevoie erau timpul ?i departarea, spuse Delia hotarâta. De Londra ?i de bârfe, ?i de scandal. ? Poate ca ar trebui s-o trimitem pe mama în ?inutul Lacurilor. Îi ia cam mult timp sa treaca peste… ? Furie? Indignare? Stânjeneala? ? Da, bineîn?eles, toate la un loc. Cassie facu un semn cu mâna ca ?i când cuvintele surorii ei nu ar fi avut nici o importan?a. Cred ca mama î?i poate controla furia, indignarea, stânjeneala, umilin?a, ru?inea, dezonoarea… ? De fapt, nu cred ca am folosit cuvintele umilin?a, ru?ine sau dezonoare, murmura Delia. ? Fie ca le folose?ti, fie nu, totu?i ele sunt prezente, spuse Cassie ferm. Oricum, parerea mea este ca mama se poate descurca cu toate astea ?i chiar cu mai multe. Chiar daca numai prin alian?a, este o Effington. Iar cei din familia Effington sunt mult prea obi?nui?i sa rezolve micile probleme iscate de ocazionalele scandaluri neînsemnate. ? A?adar, crezi ca acesta a fost unul neînsemnat? Delia se mai îndrepta pu?in în fotoliu. ? Oh, nu, Dumnezeule. Nu în momentul acela. Cassie clatina din cap cu mult mai mult entuziasm decât ar fi fost necesar. Nu, o Effington care sa fuga cu un nemernic cu reputa?ia lordului Wilmont a fost cam cel mai mare scandal al anului. ? Presupun ca da. Delia se prabu?i din nou la locul ei, de?i în mod ciudat, partea ra?ionala a min?ii ei o mustra pentru aceasta postura. Domni?oara Philadelphia Effington nu î?i încovoia niciodata umerii. Se pare însa ca Lady Wilmont o facea. ? Se prea poate sa fie cel mai mare scandal din ultimii câ?iva ani, adauga Cassie. De fapt, mi-e foarte greu sa-mi amintesc de vreun alt scandal mai mare. De?i presupun ca… ? E destul, mul?umesc. Delia ofta din nou ?i se facu ?i mai mica pe canapea. ?inuta perfecta pe care se presupunea ca trebuie sa o aiba o lady de douazeci ?i doi de ani crescuta cum se cuvine nu prea ?i se mai parea importanta atunci când erai centrul celui mai mare scandal din ultimii câ?iva ani. Sau dintotdeauna. ? Vai, nu prea ?i-am fost de nici un ajutor, nu-i a?a? Foarte bine. Poate ca am exagerat oarecum. Probabil ca a parut uria? doar pentru ca a avut loc în decembrie ?i lumea avea pu?ine subiecte de discu?ie. Cassie îi arunca o privire plina de în?elegere surorii ei. Scumpo, îmi cer scuze, pentru mine e pur ?i simplu ciudat sa fiu în situa?ia asta. ?i sincer, acesta e motivul pentru care mamei i-a fost atât de greu în toata aceasta poveste. Delia ridica mirata din sprâncene. ? Pentru ca nu ai fost tu? ? Exact. Cassie aproba cu putere din cap. Ea ?i to?i ceilal?i au crezut întotdeauna ca, daca una dintre noi va fi implicata vreodata într-un scandal de amploarea asta… ? Ar fi putut fi mult mai rau. Pâna la urma, m-am maritat cu el, sublinie Delia. ? Îndraznesc sa spun ca, în cazul de fa?a, asta face ca situa?ia sa fie ?i mai proasta, spuse Cassie. Înca nu în?eleg pentru ce ai facut acest lucru. ? Nici eu nu în?eleg, spuse Delia în ?oapta. Habar nu avea cum sa explice ceea ce se putea numi doar nebunia care o cuprinsese în saptamânile din preajma Craciunului ?i care pâna la urma dusese la scandal ?i la ciudata ei situa?ie actuala de vaduva, dupa ce fusese pentru foarte scurt timp maritata. ?ase luni. Nu prea parea destul de mult timp pentru ca o via?a sa se schimbe atât de radical. Cu ?ase luni în urma nu avea nici o grija pe lumea asta în afara de obi?nuita întrebare daca ea sau sora ei î?i va gasi sau nu o partida potrivita în anul care urma. ? Scrisorile tale nu-mi ofereau nici o informa?ie sau cel pu?in nimic despre ceva important. De când s-au întâmplat toate acestea, nu am avut nici o ocazie sa stam de vorba. Cassie ridica din umeri degajata. Ai disparut atât de repede… ? Nu am disparut. Am – Delia strâmba din nas – evadat. Am fost slaba fa?a de mine însami, ?tiu, dar în acel moment mi-a fost foarte greu sa accept ca mi-am pierdut min?ile, am fugit ?i mi-am distrus via?a. ? Nu este în întregime distrusa. Te-ai casatorit cu el. ? Tocmai ai spus ca în acest caz s-ar putea sa fie ?i mai rau. ? Da, a?a am spus. Ei bine, poate ca m-am în?elat. Delia pufni într-un mod dispre?uitor ?i lipsit de gra?ie, foarte neadecvat pentru domni?oara Philadelphia Effington, dar destul de potrivit pentru vaduva Lady Wilmont. Cassie î?i studie sora cu aten?ie. ? Am fost extrem de rabdatoare, dar a venit timpul sa-mi poveste?ti totul. ? Totul? Cassie aproba din cap. ? Absolut. Fiecare amanunt. Nu lasa sa-?i scape nimic. Macar atâta lucru po?i sa faci. Î?i încruci?a bra?ele la piept ?i o fixa cu privirea pe sora ei. Nici nu ai idee cum te sim?i când descoperi într-o diminea?a ca sora ta, sora ta geamana, a fugit cu un barbat… ? Charles, murmura Delia. Cassie o ignora. ? ?i tu nu ai ?tiut nimic. Nu ai avut nici cel mai mic indiciu despre ce punea la cale. În aceasta clipa pot sa-?i spun ca este destul de suparator. Pe deasupra, nici macar un singur suflet din toata casa nu a crezut ca eram complet nevinovata ?i nu ?tiam mai multe decât oricine altcineva despre inten?iile tale. Delia se sim?i ru?inata. ? Îmi pare rau pentru asta. ? Mama ?i tata m-au interogat ca ?i când a? fi tradat-o pe regina. ? Îmi închipui. ? Nu, Delia, nu cred ca po?i. N-ai fost niciodata în aceasta situa?ie, pentru ca noi n-am avut secrete una fa?a de cealalta. Cel pu?in eu n-am avut secrete fa?a de tine. ? Nici eu, spuse Delia repede. Pâna acum. Cassie pufni. ? Înca nu sunt sigura ca te voi ierta vreodata. ? Dar îmi cer scuze. Zau ca îmi cer. Delia nu-?i putea învinova?i sora ca era tulburata, chiar suparata pentru ca ea, Delia, nu avusese încredere în ea. ? Po?i începe sa-?i speli pacatele pentru asta povestindu-mi totul. Oricum nu am prea mult timp. Mama nu ?tie ca sunt aici. ? Modul în care ne desparte este absurd, ca ?i când înca am fi copii. Delia î?i cerceta sora. Trebuie sa-?i spun ca mi se pare oarecum surprinzator entuziasmul cu care ai acceptat interdic?ia. Cassie râse, facând o gropi?a în obrazul stâng, o imagine a Deliei în oglinda. ? ?i eu sunt cam surprinsa de acest lucru. Dar cum eu am fost întotdeauna sora de la care se a?tepta sa treaca dincolo de limitele respectabilita?ii ?i în consecin?a tu erai oarecum preferata… ? Categoric nu am fost! ? Poate. Cassie ridica din umeri. Cu toate astea, chiar mi-a facut placere sa fiu sora cea bine-crescuta în absen?a ta. Este cu adevarat foarte placut, de?i nu cu totul corect. Întotdeauna am pretins ca diferen?ele dintre noi erau minime sau cel mult superficiale. Zâmbi. ?i trebuie sa spun ca apreciez faptul ca ai dovedit ca am dreptate. ? Ma bucur mult ca am putut fi de ajutor, spuse Delia...