Burcescu | Greu de p¿truns în p¿durea de mesteceni | E-Book | www.sack.de
E-Book

E-Book, Romanian, Deutsch, 336 Seiten

Reihe: PublishDrive

Burcescu Greu de p¿truns în p¿durea de mesteceni


1. Auflage 2026
ISBN: 978-606-40-3219-5
Verlag: PublishDrive
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Romanian, Deutsch, 336 Seiten

Reihe: PublishDrive

ISBN: 978-606-40-3219-5
Verlag: PublishDrive
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection



Partener media - Bucure?ti FM
Un roman despre pre?ul pe care îl plate?ti ca sa scapi din iad - ?i despre ce mai ramâne din tine dupa asta.
Un cadavru pe Dunare. Un ora? mic care ?tie sa taca. ?i o poveste construita în straturi - o copilarie flamânda din anii 1940, o vara sufocanta din anii 1980, în care doi fra?i înva?a devreme ca lumea nu iarta, ?i o Românie a anilor 2000, unde totul s-a schimbat ?i nimic nu s-a schimbat. Lucian Cernat - omul care trage sforile ora?ului de la Dunare - descopera ca trecutul ?tie sa a?tepte.
'Lucian Cernat este cel mai carismatic antierou al literaturii postdecembriste, un politician manipulativ, lipsit de scrupule, periculos de simpatic ?i îngrijorator de actual, un pumn de fier într-o manu?a de catifea ce controleaza toate pârghiile puterii. Traind în lumea creata de el, unor personaje ca Nadia ?i Sebastian nu le ramâne decât sa aleaga cât vor sa vada din realitate ?i cât de aproape vor sa fie de Lucian. Deopotriva social ?i psihologic, construit în jurul unor întrebari etice privind vinova?ia ?i responsabilitatea, romanul ia cele mai întunecate fenomene ale perioadei de tranzi?ie, le examineaza în lumina ?i le organizeaza într-o poveste captivanta despre mecanismele corup?iei, pierderea inocen?ei ?i modurile în care trecutul supravie?uie?te în prezent.' - Cristina Chira
'Padurea mirosea a pamânt rascolit ?i a lemn ud. Dupa ce au trecut de rândurile de mesteceni, poteca a devenit moale, sim?ea cum îi iese noroiul printre degete atunci când pa?ea. Nu mai fusese niciodata atât de adânc în padure, dar nu îi era frica. Se ?inea dupa ea privind în jur ?i ascultând fo?netele din tufi?uri. La un moment dat, femeia s-a oprit ?i i-a facut semn sa taca. Au stat nemi?ca?i câteva momente, ascultând, pâna când, dintr-o încrengatura cu ierburi înalte, a ?â?nit un mistre?. S-a oprit la câ?iva metri de ei, fornaind. Au stat nemi?ca?i, mama ?i fiul pe de o parte ?i mistre?ul, de cealalta, apoi animalul s-a întors ?i a luat-o la fuga în direc?ia opusa. Ea s-a întors la el ?i i-a zâmbit. Îi lipseau deja câ?iva din?i, dar zâmbetul îi era luminos, un zâmbet de femeie tânara pe chipul îmbatrânit înainte de vreme. Trebuie ca nu avea mai mult de douazeci ?i ceva de ani atunci, dar era deja batatorita de via?a.' - Ruxandra Burcescu
Ruxandra Burcescu a debutat ca romanciera cu Instabil (2022), roman nominalizat la Premiile Observator cultural, Premiile 'Sofia Nadejde' ?i Le Premier Roman de Chambéry ?i distins cu Premiul de Debut al Agen?iei de Carte. În 2025, Instabil a aparut în traducere neerlandeza la Editura Pegasus Boek, în versiunea realizata de Charlotte van Rooden care a ob?inut Premiul 2025 pentru Cel Mai Talentat Traducator, acordat de Funda?ia Olandeza pentru Literatura. A publicat proza scurta în antologiile Kiwi - Sosiri/Plecari, Kiwi - Trecuturi ?i Retroversiuni, iar povestirea Goldanii Gândului a fost adaptata pentru scena de Radu Afrim, în spectacolul Antologia dispari?iei. A beneficiat de reziden?e literare oferite de Funda?ia Carture?ti (2022) ?i de Funda?ia Jan Michalski din Elve?ia (2026).

Burcescu Greu de p¿truns în p¿durea de mesteceni jetzt bestellen!

Autoren/Hrsg.


Weitere Infos & Material


Prolog

august 1983

De?i era trecut de amiaza, soarele înca ardea. Copilul sim?ea dogoarea pe cre?tet, iar fa?a îi era încinsa de efort. Atât de cald îi mai fusese doar într-o noapte când facuse aprindere la plamâni ?i fusese la un pas sa moara. Se zvârcolise în pat vreme îndelungata, de parca ar fi fost un animal viu pus pe jar. Maica-sa l-a încal?at cu ?osete înmuiate în o?et, i-a ?ters fruntea cu cârpe reci, a plâns ?i s-a rugat lânga patul lui. Când ?i-a dat ochii peste cap, femeia a aprins o lumânare. Însa, dupa un timp, copilul a încetat sa se mai zvârcoleasca ?i a adormit. Spre diminea?a, primul lucru pe care l-a vazut a fost fa?a ei încercanata ?i lumânarea topita. De atunci, femeia le spunea tuturor vecinelor ca el e miracolul ei.

— ?i cel mare? o întrebau ele.

— Cel mare se descurca.

Asta se întâmplase acum mul?i ani, pe vremea când era o ?âca ce abia se ?inea pe picioare, nu un baiat de opt ani care putea sa alerge mai repede decât orice alt baiat din cartier. Dar acum obosise, iar ar?i?a îl încetinise. Se ascunse în spatele pubelei ruginite sa-?i traga sufletul. Era atât de sleit încât nici nu sim?ea mirosul gunoiului care baltea în zeama încinsa.

— Cristinele, unde te-ai ascuns, ma? se auzi o voce pi?igaiata în apropiere.

— Cristinele, sa moara mama, ie?i, ca daca te gasim noi o bele?ti, se auzi o a doua voce, ceva mai groasa, dar cu timbrul acela spart al baie?ilor în pragul adolescen?ei.

Nu mai putea sa alerge. Privi îngrozit în jur. Platforma cimentata pe care se afla pubela era mai departe de blocuri. Cele mai apropiate erau blocurile din cartierul ?iganilor, iar frate-sau îi spusese sa nu se duca acolo daca nu vrea sa fie taiat pe burta. O alta solu?ie ar fi fost sa înceapa sa ?ipe, dar ei ar fi ajuns mai repede decât orice alt vecin, asta daca ar fi fost vreunul curios sa afle de ce ?ipa. Macar de-ar fi trecut cineva pe strada. Dar cine sa iasa din casa la ora asta, pe o caldura care l-ar fi bagat în mormânt pe altul mai slab de inima? Nu avea alta solu?ie decât sa sara în pubela.

Se prinse cu mâinile de marginea ei ?i î?i lua avânt, dar trupul îi aluneca pe fierul încins. Rugina nu mai iese din haine, maica-sa avea sa se supere pe el. Se mai opinti o data ?i reu?i sa ramâna aga?at. Se propti în mâini ?i î?i trase corpul în sus, pâna când marginea pubelei îi ajunse în dreptul bur?ii. Privi la cojile de oua ?i de cartofi naclaite, la peturile de bere, la resturile de mâncare putrezita ?i î?i dadu drumul. Ateriza pe moale ?i sim?i un lichid scurgându-i-se pe picior. Facu o gaura printre gunoaie ?i î?i potrivi trupul în ea, lasându-?i doar capul afara. Î?i trase o cârpa murdara peste cap ?i închise ochii.

— Da, Doamne, sa se plictiseasca ?i sa plece acasa la ei.

Cu frate-sau s-ar fi descurcat el pe urma, Poetu’ ?i ?uchi erau problema. Ei fusesera cu ideea sa pi?te de la Dacia domnului Marin. A?a spuneau, sa pi?te. Ca ?ân?arii uria?i care invadau ora?ul vara, când Dunarea devenea o balta statuta. Îl auzea pe taica-sau înjurând noaptea ?i izbind cu papucul în pere?i, vânând ?ân?arii care nu se mai saturau de sânge. Diminea?a, era spuzit de umflaturi pe care le rupea scarpinându-se, doar pentru ca în noaptea urmatoare sa o ia de la capat.

Cât ?inea vara în Giurgiu, ?ân?arii erau nelipsi?i. Când ie?ea la fotbal pe strada, i se lipeau de picioarele transpirate chiar în timp ce alerga. Când mânca în bucataria încinsa, ve?nic mirosind a ceapa calita, îi intrau în ciorba, îi umblau pe fa?a ?i îl ciupeau de unde nimereau. Chiar ?i când mergea cu frate-sau la baie la Piciorul Podului, erau acolo, în roiuri deasupra apei. Îl pi?cau de nas când înota ?i îl atacau cu furie, în timp ce se usca pe mal.

Da, ?uchi ?i Poetu’ erau ca tân?arii. Oriunde te duceai, nu puteai sa scapi de ei. ?uchi era pipernicit ?i avea un semn pe frunte de când îl batuse taica-sau o data ?i se lovise cu capul de col?ul mesei. Ramasese cu o cicatrice ?i cu un ochi fix, ca de pe?te, treaba care îl facea sa para ve?nic nedumerit. Fuma chi?toace de pe jos ?i avea o voce sub?ire ?i uleioasa care îl facea antipatic din start. Nu în?elegea ce cauta frate-sau cu ?uchi, dar avea banuiala ca lingu?elile lui îi atingeau o coarda sensibila. Poetu’, în schimb, era deja o matahala la cei trei?pe ani ai lui. Nu era foarte înalt, dar era gras, cu picioare scurte ?i puternice. Când ?uta, putea sa trimita mingea ?i peste bloc. I se zicea Poetu’ de când o oripilase pe profa Bârzan cu o parodie dupa o poezie a lui Co?buc. Spre deosebire de ?uchi, care nu râdea niciodata, Poetu’ se amuza mereu din te miri ce, dezvelindu-?i dintele din fa?a spart. Ei erau prietenii fratelui sau, dar copilul ?tia ca erau, în acela?i timp, ?i lacheii lui. Fratele sau era liderul nenumit al acestui trio ciudat. Spre deosebire de ?uchi ?i de Poetu’, pe care nu îi dadea inteligen?a afara din casa, pe frate-sau îl ducea capul. El venise cu ideea sa fure benzina de la ma?inile din cartier. Schema era simpla, dar eficienta. În fiecare duminica, dupa masa de prânz, dadeau o raita în cautarea unei ma?ini al carei rezervor sa fie mai mult de jumatate plin. Trebuia sa fie o Dacia 1300 sau 1310. Cu Trabantul ?i Lada treaba mergea anevoios, iar alte modele de ma?ini oricum nu existau în cartier.

?uchi se facea ca î?i aranjeaza parul în oglinda ma?inii ?i tragea cu ochiul înauntru, la acul de benzina. Poetu’ î?i nota numarul ma?inii ?i adresa, apoi se întorceau la frate-sau, care trecea toate informa?iile într-un carne?el. Dupa ce alegeau o ma?ina, mai a?teptau un timp sa se asigure ca nu e nimeni prin zona, apoi se puneau pe treaba. Frate-sau spargea încuietoarea bu?onului de la rezervor, iar ?uchi ?i Poetu’ îi ?ineau spatele. Era dibaci ?i rapid, niciodata nu îi lua mai mult de câteva zeci de secunde sa sparga o încuietoare. Apoi bagau furtunul în bu?on. De obicei Poetu’ era cel care tragea cu gura din furtun pâna dadea de benzina. Potriveau furtunul într-un bidon de plastic de zece litri ?i, daca era cazul, dupa ce se umplea, îl schimbau cu un altul. Preferau Dacia 1300, care avea capacitatea rezervorului un pic mai mare decât Dacia 1310. De regula, scoteau pu?in peste doua bidoane pline, dar se întâmplase sa scoata chiar ?i patru. Dupa ce terminau, o luau la fuga cu bidoanele ?i nu se opreau decât în spatele garajelor, unde frate-sau avea o ascunzatoare. Bidoanele pline cu benzina nu stateau acolo niciodata mai mult de câteva ore. Dupa ce se înnopta, aparea Mache cu papucul lui, le ridica ?i le dadea baie?ilor un sfert din cât valora benzina. Era un târg bun pentru toata lumea.

Dupa ce opera?iunea se încheia cu succes, frate-sau încercuia ma?ina în carne?elul sau ?i scria data, ca sa ?tie sa nu mai fure prea curând de la aceea?i ma?ina. Asta era una din regulile lui, sa fure în mod egal, pe cât posibil, de la to?i locuitorii din cartier. O alta regula era sa nu ?inteasca niciodata ma?ina vreunui vecin din bloc. Iar regula asta a doua era motivul pentru care copilul se ascundea acum în pubela, înotând în zoaie ?i cu inima bubuindu-i în piept.

Domnul Marin locuia chiar pe scara lor, la ultimul etaj. Îi placuse mereu de el, pentru ca niciodata nu se supara când faceau galagie în spatele blocului. Ba mai mult, în unele zile, so?ia sa cobora cu gogo?i pe care le împar?ea tuturor copiilor de afara. Ei doi nu aveau copii, însa erau mereu cu zâmbetul pe buze, iar domnul Marin avea întotdeauna pove?ti interesante din armata. Amândoi erau ie?i?i la pensie, dar, spre deosebire de vecinii mai în vârsta, care î?i faceau gura punga doar când îi auzeai strigând „Al cui e?ti tu, ma?“, domnul ?i doamna Marin aveau întotdeauna o vorba buna pentru copiii slabanogi cu coatele julite.

În urma cu un an însa, doamna Marin se îmbolnavise ?i, dupa vreo câteva luni, murise. Moartea ei topise zâmbetul de pe fa?a domnului Marin. Era în continuare politicos cu vecinii, dar devenise indiferent fa?a de copiii din cartier. Nu se lua de ei, dar nici nu îi mai chema la pove?ti ?i gogo?i. Uneori parea ca nici nu îi observa. De fapt, a?a cum umbla brambura prin cartier, calcând în gol parca, domnul Marin parea ?i el ie?it din via?a. Singurul lucru de care se îngrijea era Dacia lui galbena, pe care o lustruia în fiecare zi. Scaunele erau capitonate cu blana de oaie, iar asta ar fi fost problematic vara, daca ar fi circulat cu ma?ina. Dar, de la moartea so?iei sale, domnul Marin aproape ca nu mai scosese ma?ina din parcare. În schimb, o inspecta în fiecare zi, trecându-?i degetele noduroase pe capota lucioasa, lustruind farurile ?i verificând u?ile. Indiferent cum era vremea afara, Dacia domnului Marin arata întotdeauna de parca abia ar fi cumparat-o, iar ro?ile erau mai curate decât multe dintre podelele apartamentelor din cartier.

În ziua când ?uchi ?i Poetu’ au venit cu ideea sa pi?te ma?ina domnului Marin, copilul le-a reamintit de regula fratelui sau.

— Ia uite-l pe coi?e asta ce tupeu are! Ba, pu?a, ?i se pare ?ie c-avem treaba cu tine? Ia da-i de aici, ca frac-tu hotara?te, a mârâit Poetu’ la el.

Frate-sau, care fuma o ?igara, privind absent pe deasupra blocurilor, nici nu a...



Ihre Fragen, Wünsche oder Anmerkungen
Vorname*
Nachname*
Ihre E-Mail-Adresse*
Kundennr.
Ihre Nachricht*
Lediglich mit * gekennzeichnete Felder sind Pflichtfelder.
Wenn Sie die im Kontaktformular eingegebenen Daten durch Klick auf den nachfolgenden Button übersenden, erklären Sie sich damit einverstanden, dass wir Ihr Angaben für die Beantwortung Ihrer Anfrage verwenden. Selbstverständlich werden Ihre Daten vertraulich behandelt und nicht an Dritte weitergegeben. Sie können der Verwendung Ihrer Daten jederzeit widersprechen. Das Datenhandling bei Sack Fachmedien erklären wir Ihnen in unserer Datenschutzerklärung.