Gottman Cum sa ne certam constructiv

Secretul cuplurilor de succes
1. Auflage 2026
ISBN: 978-606-40-3174-7
Verlag: PublishDrive
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Deutsch, 368 Seiten

Oricât ne-am dori ca lucrurile sa mearga bine, nu se poate sa nu apara conflicte. Realitatea este ca nu exista cupluri care sa nu se certe. Ceea ce e normal ?i rezonabil în masura în care în?elegem, comunicam fara sa ranim ?i ramânem conecta?i. Cum sa ne certam constructiv reprezinta un ghid practic pentru în?elegere ?i conectare în situa?ii tensionante ?i ofera o perspectiva ampla, bazata pe studii întinse pe zeci de ani, asupra motivelor pentru care apar conflicte. Fiecare rela?ie este unica, însa gasim aici modalita?i eficiente prin care putem gestiona certuri provocate de orice situa?ie abordând cauzele ?i evitând lucrurile care duc la rupturi.
John ?i Julie Gottman sunt psihologi specializa?i în cercetarea rela?iilor ?i în dezvoltarea de interven?ii pentru cupluri. Au fondat Institutul Gottman, care ofera ateliere, terapie ?i resurse pentru sus?inerea rela?iilor sanatoase. Rezultatele studiilor realizate de ei au devenit o parte integranta a modului în care ne raportam la ideea de cuplu ?i sunt cita?i în nenumarate car?i ?i podcasturi. La Editura Trei a mai aparut ?i Iubirea în opt capitole.
'Studiem ?tiin?a iubirii de ceva vreme - cinci decenii! John în calitate de cercetator ?i, ini?ial, matematician; Julie în calitate de clinician practicant. Munca noastra de o via?a a fost sa dezvoltam interven?ii pentru cuplurile care se iubesc ?i vor sa faca rela?ia sa func?ioneze, dar au nevoie de instrumente reale pentru a-?i men?ine rela?ia înfloritoare ?i pe calea cea buna. Adesea, nu rela?ia în sine este problema, ci faptul ca pur ?i simplu nu a?i primit instrumentele de care ave?i nevoie. Fiecare rela?ie este diferita, un proiect de chimie unic, irepetabil, de dragoste ?i atrac?ie, conflict ?i conexiune, personalita?i ?i trecuturi care se amesteca, se ciocnesc ?i creeaza ceva nou.' - Autorii
'Am descoperit ca, în timpul conflictului, cuplurile care au manifestat patru comportamente-cheie pe care noi le numim 'Cei Patru Calare?i ai Apocalipsei' (critica, dispre?, refuzul comunicarii ?i defensiva) au fost susceptibile de a se despar?i în medie la cinci ani dupa nunta. Dar am descoperit, de asemenea, ca 'absen?a conflictelor' nu era raspunsul - pentru ca a existat un alt val de divor?uri, la aproximativ un deceniu dupa acea perioada de cinci ani. Aceste cupluri nu au avut parte de Cei Patru Calare?i. Nu aveau nimic. Niciun conflict major, desigur. Dar nici umor. Nicio întrebare. Niciun interes pentru celalalt. Am descoperit ca mae?trii iubirii nu evitau conflictul. Dar aveau un anumit set de abilita?i de interac?iune care le permitea sa abordeze conflictul ca pe o colaborare, nu ca pe un razboi; iar atunci când cineva era ranit (a?a cum li se poate întâmpla celor mai buni dintre noi în conflict), ?tiau cum sa repare.'
- Autorii

Autoren/Hrsg.

Gottman, John

Gottman, Julie Schwartz

Leseproben

Introducere:

Pentru ce ne certam?

Se potriveau perfect în atât de multe privin?e. Ea era o tânara avocata (drept de utilizare a terenurilor), la fel ca el (drepturile mass-media). Amândoi s-au mutat din Midwest în Seattle. Erau persoane foarte active ?i ambi?ioase ?i le placea sa î?i umple timpul liber cu experien?e noi. Când s-au cunoscut, se aventurau într-un loc nou în fiecare weekend. Se urcau în ma?ina ?i mergeau la Vancouver la sfâr?it de saptamâna pentru a se plimba prin pia?a în aer liber sau pentru un sushi târziu în noapte. Plecau la munte pentru o noapte cu cortul. Sau î?i luau bilete în ultimul moment la o piesa de teatru. Amândoi lucrau mult, dar le placea sa fie spontani în timpul liber.

Exista doar o mica problema. Ea î?i dorea un ca?elu?. El nu.

Un an mai târziu, a aparut într-adevar un ca?elu?, care a crescut ?i s-a transformat într-un câine mare, fericit ?i jucau?. Dar casnicia se încheia. S-au semnat actele de divor?. Cei doi s-au mutat din casa pe care o cumparasera împreuna înainte de a se casatori, cea în care s-au întors în noaptea nun?ii, înca scuturând râzând confetti sclipitoare aruncate de invita?i din parul ?i hainele lor. ?i-au împar?it toata mobila, car?ile, oalele ?i tigaile. Ea, evident, a luat câinele.

Cum a reu?it un ca?elu? sa destrame aceasta casnicie?

Cearta a început simplu: cu o diferen?a de opinie. El considera ca un câine înseamna prea multa responsabilitate, prea multa munca, prea mult angajament. Nu puteai lasa un câine acasa pentru foarte mult timp — nu puteai pleca nici macar pentru o zi. Iar câinii pot deveni costisitori. Nu era mai bine sa î?i foloseasca banii în plus în alte moduri? Nu vorbisera ei despre calatorii?

Dar serviciul lui presupunea calatorii de afaceri frecvente, iar el era plecat foarte des, lasând-o singura acasa, de unde lucra ore în ?ir. Se sim?ea singura, iar, când el era plecat peste noapte, îi era teama. Nu prea calatoreau a?a cum planuisera cândva — de ce sa nu-?i ia un ca?elu?, un prieten care sa-i ?ina companie? Ea î?i imagina cum câinele îi înso?ea în drume?iile de weekend, cu capul pe fereastra în ma?ina lor. Îi placea imaginea cu ei trei: un cuplu cu câinele lor.

Nu ajungeau nicaieri. Se tot învârteau în jurul acelora?i argumente, fara nicio rezolvare. Preocuparile lui legate de timp, bani ?i angajament pareau atât de exagerate — daca ar fi încercat, era sigura ca ar fi vazut ca nu era chiar a?a de greu! A?adar a decis: va lua pur ?i simplu un ca?elu? pe care i-l va face cadou. De îndata ce avea în bra?e un ghem adorabil de blana, cum putea sa îi reziste? Sigur se va razgândi.

Nu s-a razgândit.

Conflictul a luat amploare. Era suparat pentru ca ea l-a ignorat ?i a facut tot ce a vrut ea. Ea era suparata ca el continua sa se împotriveasca, chiar ?i dupa ce îi spusese cât de important era acest lucru pentru ea. Pentru el, ca?elul din casa era o amintire constanta a modului în care ea ignorase complet ceea ce sim?ea el ?i ceea ce era important pentru el.

Pentru ea, refuzul lui de a accepta câinele a fost resim?it ca o respingere a ei ?i a nevoilor ei. Orice lucru marunt legat de câine stârnea o cearta: cine sa îl scoata afara. Cheltuielile la veterinar. Mâncarea câinelui pe lista de cumparaturi. Mai rau, acum se certau ?i pentru alte lucruri — mai mult decât o facusera vreodata înainte.

Ea a început sa observe cât de pu?in facea el prin casa. Bun, în regula, se gândea ea, o sa faca ea majoritatea lucrurilor care ?in de câine — fusese ideea ei pâna la urma. Dar el parea sa lase ?i restul treburilor casnice în seama ei. Ori nu-i pasa, ori pur ?i simplu a?a era el — oare ar fi fost la fel situa?ia daca ar fi avut un copil? se întreba ea. În ceea ce-l prive?te, felul în care aducea ea lucrurile în discu?ie îl enerva. Ea nu cerea niciodata ajutor pur ?i simplu. Spunea: „Se pare ca tot eu voi spala vasele ?i în seara asta“, iar o mica scânteie de furie din interiorul lui îl facea sa spuna: „Da, a?a se pare“. Apoi, sim?indu-se prost, el încerca sa faca mai mult — mai spala câteva rufe, facea curat în baie —, dar ea nu observa niciodata aceste lucruri.

Petreceau din ce în ce mai pu?in timp împreuna. Iar într-o dupa-amiaza de vineri, când el i-a amintit ca pleaca în weekend într-o excursie cu cortul cu un vechi coleg de liceu, ea s-a sim?it cople?ita de furie ?i triste?e.

— Aha, deci ai de gând sa pleci pur ?i simplu, a spus ea, brusc în pragul lacrimilor. ?i eu pot sa ramân acasa cu câinele pe care nu ?i l-ai dorit niciodata.

Luat prin surprindere, a izbucnit:

— Care este problema ta? Am planuit excursia asta de luni întregi! Nu are nicio legatura cu câinele asta idiot!

Cearta era alimentata, chiar sub suprafa?a, precum petrolul din subteran care alimenteaza un foc: fiecare dintre ei avea o inten?ie ascunsa.

Inten?ia lui ascunsa: voia libertate ?i aventura.

Inten?ia ei ascunsa: î?i dorea o familie.

Dar abia daca recuno?teau aceste adevaruri mai profunde fa?a de ei în?i?i, cu atât mai pu?in unul fa?a de celalalt.

S-au îndepartat din ce în ce mai mult unul de celalalt, fiecare sapând în propria vizuina, din care aruncau acuza?ii ?i critici ca ni?te grenade. Într-o zi, ea era foarte racita ?i nu a putut sa scoata câinele la plimbare — a trebuit sa o faca el. Era plin de resentimente de fiecare data când trebuia sa se opreasca din ceva important pentru a pune lesa — nu se angajase la a?a ceva! Într-o alta zi, ca?elul a lasat în semn de protest un rahat chiar sub biroul so?ului, unde lucra când era acasa.

El a spus ca nu el va cura?a.

Ea a spus ca nu ea va cura?a.

Acea mica gramada de rahat a marcat linia pe care nimeni nu voia sa o treaca, ar fi însemnat sa se recunoasca învins, sa lase cealalta parte sa câ?tige.

Când au vândut casa dupa divor?, au chemat un serviciu de cura?enie. Cei de la cura?enie au trecut prin fiecare camera, spalând toate dovezile vie?ii împreuna a acestui cuplu — amprentele lor ?i mirodeniile folosite la gatit, praful ?i hârtiile lasate în urma — pentru a face spa?iul impecabil pentru poten?ialii cumparatori care urmau sa treaca pe acolo, imaginându-se locuind în locul lor. Apoi au ajuns la birou.

?tii ce se întâmpla când la?i rahatul de câine pentru o perioada lunga?

Se transforma într-o bucata alba ?i tare.

Da, finalul acestei pove?ti este... rahatul de câine mumificat. ?i ne pare rau! Dar va spunem aceasta poveste pentru ca este universala: fiecare cuplu are o mica neîn?elegere care nu vrea sa dispara, escaladeaza ?i se transforma într-un blocaj uria?. ?i pare atât de banal! Este u?or sa auzi aceasta poveste ?i sa te gânde?ti: Ce motiv îngrozitor pentru a destrama o casnicie buna — din cauza unui ca?elu??

Ei bine, cearta nu era chiar despre ca?elu?. Sau despre rahat. Ca?elul reprezenta principiile de via?a ale fiecarei persoane. Când se certau din cauza plimbarii câinelui sau a facturii de la veterinar sau a cumparaturilor pentru hrana câinelui, nu se certau cu adevarat pentru aceste lucruri. Se certau pentru valorile lor, pentru visurile lor, pentru viziunea lor asupra a ceea ce î?i doreau de la casatorie ?i de la via?a. Se certau din cauza unor lucruri cu adevarat fundamentale — lucruri pe care ar fi fost bine sa le aprofundeze ?i care ar fi putut chiar sa le salveze casnicia. Dar nu au ajuns niciodata acolo. Nu ?i-au dat niciodata seama de fapt de motivul pentru care se certau sau cum sa vorbeasca unul cu celalalt despre asta. Certurile lor au devenit distructive ?i, în final, acea rela?ie puternica pe care o avusesera cândva s-a destramat.

Acest lucru s-a întâmplat cu mult timp în urma, înainte ca John sa înceapa sa studieze cuplurile. El nu a în?eles pe deplin profunzimea conflictului lor decât mult mai târziu, când cercetarile sale l-au înva?at mai multe despre ?tiin?a rela?iilor. În sfâr?it, nu a fost în masura sa îi ajute. Din nefericire, s-au despar?it. Dar, de atunci, am ajutat mii de alte cupluri care erau la fel de blocate, la fel de paralizate, la fel de disperat de desincronizate.

Când am scris aceasta carte, ne-am gândit mult la acel cuplu de demult. Ne-am fi dorit sa fi ?tiut atunci ceea ce ?tim acum, cu cincizeci de ani de cercetare la activ. Daca am putea sa ne întoarcem în timp, aceasta este cartea pe care am scrie-o pentru ei.

Trebuie sa reparam modul în care ne certam

Nu a fost niciodata u?or sa faci echipa cu cineva pe termen lung ?i sa treci cu gra?ie prin toate sui?urile ?i coborâ?urile care vin odata cu acest tip de angajament. Lucram cu cupluri de zeci de ani ?i va spunem urmatorul lucru: oamenii au cautat întotdeauna ajutor în acest domeniu. Dar ultimii câ?iva ani au fost neobi?nuit de anevoio?i pentru multe dintre cele pe care le întâlnim.

Cuplurile se confrunta cu niveluri enorme de stres ?i intensitate. Pentru o lunga perioada din pandemia de COVID-19, mul?i oameni au fost nevoi?i sa stea acasa sau, chiar daca nu constrân?i sa stea în casa, au fost rup?i de rutina, de activita?ile recreative ?i de legaturile sociale care...