Harrington Un duce pentru totdeauna

1. Auflage 2017
ISBN: 978-606-33-2148-1
Verlag: Litera Media Group
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Romanian, 280 Seiten

Reihe: Car¿i romantice

SERIA 'VIATA SECRETA A BURLACILOR'

Edward Westover, duce de Swarthmore, este mânat de o ura profunda fa?a de omul care i-a ucis din incon?tien?a fratele ?i apoi a scapat nepedepsit. Planul de razbunare ?esut cu rabdare are succes deplin, a?a ca, dupa ce intra în posesia bunurilor du?manului sau, toate posesiunile acestuia - dar ?i fiica lui - ajung sa îi apar?ina lui Edward. Prin urmare, se decide sa angajeze o guvernanta, s-o lini?teasca pe copila ?i apoi sa-?i vada de propriul drum. Însa are parte de surpriza vie?ii lui. Pentru ca noua sa pupila nu este o feti?a, ci o femeie frumoasa, apriga ?i cu totul irezistibila... Kate Benton este stupefiata. Cine este acest barbat arogant ?i enervant care vine nepoftit în casa ei ?i preia controlul asupra vie?ii sale? Juramântul ei este sa faca tot ce-i sta în putin?a ca sa-l convinga s-o lase în pace ?i sa plece de la Brambly. ?i totu?i, pe masura ce zilele racoroase se transforma în nop?i fierbin?i, Kate începe sa întrevada crâmpeie de bunatate sub fa?ada rece a lui Edward... ?i o fire pasionala care îi taie respira?ia. Sunt atât de multe lucruri pe care nu le ?tie despre trecutul misterios al acestui barbat. Oare poate risca sa aiba încredere ?i sa-?i ofere inima acestui duce aparent diabolic?

Autoren/Hrsg.

Harrington, Anna

Leseproben

Capitolul 1
Londra, martie 1815 Edward Westover î?i arunca privirea peste masa de joc, fixându-l pe barbatul pe care era pe punctul de a-l distruge. Cartoforul burtos, cu început de chelie, î?i tampona cu o batista fruntea asudata, apoi trase de lavaliera ca ?i cum l-ar fi gâtuit. Privirea barbatului se ridica sa o întâlneasca pe a lui, iar Edward fu strabatut de o tresarire de satisfac?ie vazând spaima de chipul barbatului. „Lasa-l pe ticalos sa se teama. Lasa-l sa primeasca exact ceea ce merita.“ În ultimul an, Edward nu se gândise la nimic altceva în afara de satisfac?ia pe care urma s-o simta odata ce sosea acest moment, când avea sa se bucure în sfâr?it de dreptatea pe care tribunalele engleze?ti i-o refuzasera. Aproape fiecare moment de când se întorsese din Spania fusese concentrat pe a-i distruge via?a acestui barbat, ?i chiar ?i acum, dincolo de expresia stoica pe care o afi?a prudent în fa?a celorlal?i din încapere, clocotea de ura ?i de o nevoie violenta de razbunare. În doar câteva secunde, Phillip Benton urma sa piarda ?i ultima sa mâna la car?i, iar din acel moment via?a lui de pâna atunci avea sa se sfâr?easca. Edward îl privi pe barbat îndeaproape ?i a?tepta, numarând în gând fiecare bataie de inima, singurul semn exterior al nerabdarii sale fiind o u?oara accelerare a respira?iei. Probabil a?a se sim?ea ?i diavolul când rapea sufletul unui muritor, î?i zise Edward, cu diferen?a ca Benton nu avea un suflet care sa poata fi rapit. Dealerul întoarse ?i ultima carte. Benton facu ochi mari, zgâindu-se la ea, nevenindu-i sa creada ca pierduse. Când îl vazu palind, Edward fu strabatut de un fior de satisfac?ie: ? Jocul s-a sfâr?it, Benton. „?i la fel ?i tu.“ Acum am sa iau ce îmi datorezi. Savurând placerea de a-l distruge pe Benton, Edward se întinse dupa biletul la ordin ?i i-l arunca. Tot ce îmi datorezi. Benton se for?a sa afi?eze un zâmbet împaciuitor. ? Nu am întreaga suma la mine în seara asta, desigur. Edward îl privi posomorât. Judecând dupa purtarea lui aroganta, era evident ca Benton înca nu avea habar cine era el, nici nu era con?tient de tragedia care îi lega. Însa avea sa afle cât de curând, iar în acel moment Edward inten?iona sa îl faca sa regrete pentru tot restul vie?ii ac?iunile care îi adusesera laolalta. Benton îi facu semn administratorului cazinoului, chemându-l la masa: ? Thompson, iar am dat de bucluc. Cu un râs for?at, Benton adopta un ton vesel în contradic?ie cu situa?ia sa disperata. Vrei te rog sa ma aju?i în problema aparuta cu prietenul meu aici de fa?a – însa privirea mânioasa ?i dispre?uitoare pe care i-o arunca Edward nu fu nici pe departe prietenoasa – oferindu-mi un împrumut suficient cât sa-mi achit pierderea? Thompson tu?i jenat, privirea alunecându-i spre Edward. ? Ma tem ca nu pot face asta. ? Thompson! striga Benton, nevenindu-i sa creada, suficient de tare ca barba?ii de la mesele din jurul sau sa ridice privirea. Coborî vocea: S-a întâmplat vreodata sa nu-?i platesc? Te-am în?elat vreodata chiar ?i cu un banu?? ? Ai fost întotdeauna un client bun. Benton se lumina la fa?a. ? Atunci adu-mi hârtie ?i am sa-?i scriu o promisiune de plata. Cuvântul meu e valabil. Thompson se întoarse stânjenit spre Edward: ? Ce dori?i sa fac, domnule? ? De ce îl întrebi pe el? vru Benton sa ?tie. ? Fiindca eu de?in toate promisiunile tale de plata, spuse Edward taraganat, gasind o placere imensa în a vedea expresia confuza care aparu pentru o clipa pe chipul barbatului. Benton pufni dispre?uitor: ? Thompson le de?ine. ? Le-am cumparat de la Thompson, îi explica Edward, rezumând în câteva cuvinte eforturile îndelungate carora le dedicase o mare parte din timpul sau în ultimele douasprezece luni, pâna la momentul respectiv, la fel cum ?i-am cumparat ?i toate datoriile. Tot ceea ce înseamna credit datorat furnizorilor, chiria pentru locuin?a ta, notele de plata de la grajduri ?i absolut toate datoriile tale, pâna la ultimul sfan?, acumulate în toate casele de pariuri din Londra. Benton deveni stacojiu. ? Pentru numele lui Dumnezeu, ce se petrece aici? Thompson! Managerul clatina din cap. ? Aveai prea multe promisiuni de plata, Phillip. Înca îmi e?ti dator de toamna trecuta. Când am primit oferta de cumparare a tuturor datoriilor tale… ? Cumparare a datoriilor mele? Vocea lui rasuna cu ecou în taverna, oprind jocul la toate celelalte mese. Barba?ii se întoarsera sa se uite la el, iar încaperea se umplu de ?u?oteli discrete. ? Domnule, doresc o explica?ie! ? ?i-am cumparat datoriile, îi explica Edward cu raceala, detestându-l pe individ tot mai mult cu fiecare clipa ce se scurgea, iar acum î?i cer sa le plate?ti. Pe toate. ? Nu po?i sa-mi ceri a?a ceva. ? Legea îmi da dreptul sa revendic plata cu o notificare prealabila de doua saptamâni. Considera asta ca fiind notificarea ta. Edward ?tia raspunsul, însa gasi o placere perversa în a întreba: Doar daca nu cumva nu po?i plati? ? Bineîn?eles ca pot plati! Indignarea lui Benton rasuna suficient de puternic în încapere încât sa o auda toata lumea, dar când se prabu?i înapoi în scaun, cu umerii cazu?i, coborî vocea: Dar nu în doua saptamâni. ? Nu po?i deloc, îl corecta Edward, savurând înfrângerea barbatului. Chiar daca ?i-ai vinde toate posesiunile pe care le de?ii, tot mi-ai ramâne dator. Exact a?a cum ?i merita ticalosul. În pofida caldurii din sala de jocuri, Benton se înfiora. Privi biletul la ordin de pe masa ca ?i cum ?i-ar fi privit propriul mormânt. ? Ai fi în stare sa ma arunci în închisoarea datornicilor? întreba Benton cu o voce gâtuita. Oh, Edward se gândise sa o faca de multe ori în anul care trecuse – sa îl arunce într-o închisoare rece ?i fara ferestre ?i sa îl lase sa putrezeasca în propria mizerie în spatele zidurilor de piatra. ? Nu. Î?i dorea o razbunare publica, în care sa de?ina controlul asupra fiecarui aspect din via?a individului. Daca nu îl putea spânzura pe ticalos, avea cel pu?in sa-l faca sa-?i doreasca moartea. Nu era nici urma de îndurare în el în seara aceea. Îndurarea murise cu un an în urma, odata cu Stephen ?i cu Jane. Dar am sa-?i iau casa, spuse el, aruncându-i mu?cator ?i veninos fiecare promisiune, tot ce se afla în casa, calul, hainele… Îi facu semn unui barbat cu un aer distins care a?tepta jenat la intrarea în sala. Pâna la ultimul sfan?. ? Nu o sa-mi mai ramâna nimic. Benton î?i tampona fruntea cu batista, apoi lasa sa-i scape un hohot de râs jalnic. Nimic, în afara de fiica mea. ? Atunci o sa ?i-o iau ?i pe ea, spuse Edward cu o afectare de ghea?a. ?i pâna la ultima panglica din parul ei. ? Cine e?ti? întreba Benton din nou, furios de a fi fost umilit în public. Barbatul ajunse lânga masa lor: ? Da, Excelen?a? Benton clipi surprins, apoi tuna: ? Excelen?a? ? Acesta este William Meacham. Edward arata scurt din cap spre avocatul care reprezenta de multa vreme familia sa. El te va informa despre aranjamente. ? Înghi?i-te-ar iadul! Benton î?i încle?ta pumnii. Nu accept nimic din toate astea. Benton î?i muta privirea asupra lui Meacham, iar Edward deslu?i gândurile frenetice care goneau prin mintea individului. Vazuse aceea?i disperare furioasa ?i pe chipurile inamicilor înfrân?i, odata batalia încheiata, când se negociau condi?iile de predare. Cât de pu?in se schimbau oamenii de pe câmpul de lupta în saloanele cluburilor. Iar în ceea ce-l privea pe acest barbat, predarea era necondi?ionata. Pe acest inamic nu avea sa-l cru?e câtu?i de pu?in. ? Daca refuzi condi?iile mele, Benton, îi fagadui Edward, atunci chiar am sa te arunc în închisoare. Chipul lui Benton se întuneca de furie. ? Ai fi în stare sa faci a?a ceva... Ai fi în stare sa îmi distrugi via?a? ? Da. ? De ce? ? Fiindca tu ai distrus-o pe a mea. Benton î?i sim?i rasuflarea oprindu-i-se în gât. ? Cine e?ti? ? Nu ma recuno?ti? Edward se ridica de pe scaun, înal?ându-se impunator la cei un metru optzeci ai sai. Acesta era momentul pentru care se pregatise pe tot parcursul anului care trecuse, muncind cu o înver?unare aproape oarba, ?i, dupa cum se a?teptase, îi aduse o tresarire placuta de satisfac?ie zdrobitoare. Edward Westover. ? Westover… Numele îl izbi pe Benton, facându-l sa se cutremure violent. E?ti colonelul Westover? ?intuindu-l cu privirea pe Benton, inundat de întreaga for?a a urii ?i a dorin?ei sale de razbunare, care veni sa alunge scurta clipa de satisfac?ie ?i placere pe care o traise cu doar câteva momente în urma, Edward se apleca peste masa...