Hoyt Secrete si tentatii

1. Auflage 2017
ISBN: 978-606-33-2164-1
Verlag: Litera Media Group
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Romanian, 244 Seiten

Reihe: Car¿i romantice

SERIA 'VIA?A SECRETA A BURLACILOR'
Maiorul Nathaniel Grey este liber sa-?i aleaga partenerele de pat ?i sa se desfete cu dezmierdarile lor oriunde ?i oricând dore?te ?i este perfect mul?umit de cum stau lucrurile în aceasta privin?a. Loialitatea lui se rezuma la ?ara ?i la cei doi prieteni care i-au fost alaturi în lupta ?i pentru care ar face orice. A?adar, când unul din cei doi este grav ranit ?i cere sa o aiba alaturi pe sora lui mai mica, pe care nu a mai vazut-o de doi ani, Grey este în stare sa mute mun?ii din loc pentru a o aduce pe fata acasa. Când da de ea, descopera ca nu mai este pu?toaica pe care ?i-o aminte?te el din urma cu cinci ani, ci o femeie tulburator de frumoasa care îl întâmpina... cu o pu?ca încarcata a?intita asupra lui. Iar el e pur ?i simplu fermecat de ea...

Cândva, lui Emily nu i-ar fi placut nimic altceva mai mult decât sa-?i petreaca macar un ceas alaturi de cel mai bun prieten al fratelui ei, rapitorul ofi?er care i-a furat inima. Dar lucrurile s-au schimbat între timp - ?i ea la fel. Tânara înflacarata care credea în dragoste a disparut de mult, lasând locul unei vaduve cople?ite de apasarea secretelor pe care le poarta cu ea ?i care trebuie sa î?i piarda urma înainte sa fie prea târziu. Însa zâmbetul fermecator al chipe?ului ofi?er poate oferi protec?ie mai bine ca orice altceva a cunoscut ea pâna acum, ademenind-o sa ri?te totul... inclusiv propria inima.

Autoren/Hrsg.

Hoyt, Elizabeth

Leseproben

Capitolul 1
Londra martie 1816 Aflat la adapostul obscur al lojei private de la opera, Nathaniel Grey î?i desprinse paharul de whisky de buze ?i zâmbi spre capul minunat coafat ?i aplecat peste vintrele lui. Oh, Lady Margaret Roquefort era o femeie încântatoare, cu o gura delicios de perversa, a carei companie îi placea la nebunie. Din fericire pentru el, îi împarta?ea ?i interesul pentru opera, socotind ca activita?ile care se petreceau în întunericul lojelor erau mult mai interesante decât ceea ce se întâmpla pe scena. Notele tot mai ridicate ale ariei se pierdura sub geamatul discret de placere, când buzele ei se strânsera în jurul lui. Închise ochii ?i savura în lini?te momentul. N-ar fi trebuit sa se afle acolo, la doua loje distan?a de loja prin?ului regent, delectându-se cu una dintre cele mai frumoase doamne din societatea engleza. Nu el. Nu un orfan care era atât de neimportant pentru ceilal?i, încât minciuna pe care alesese sa o spuna despre el însu?i, cum ca era fiul fugar al unui fierar, era, cu siguran?a, mai buna decât adevarul. Însa, de-a lungul vie?ii, î?i câ?tigase cu vârf ?i îndesat dreptul de a face parte dintre gentlemenii din lumea buna, dupa ce ucisese – ?i aproape fusese el însu?i ucis – ca sa îi protejeze pe to?i, fara sa auda vreodata o mul?umire din partea cuiva. ?i totu?i, cu toate ca se putea îmbraca la fel ca ei, ca putea juca jocuri de noroc alaturi de ei, ca putea sa le bea cel mai bun whisky ?i sa se culce cu cele mai minunate dintre doamnele lor, nu avea sa fie niciodata unul de-al lor. ?i nu-i pasa câtu?i de pu?in. De fapt, chiar îi facea placere. Via?a la periferia societa?ii îi dadea o libertate de care nu s-ar fi bucurat niciodata daca ar fi fost un barbat din lumea buna, iar pentru el libertatea însemna totul. ? Grey, gemu Margaret. El î?i coborî mâna, mângâindu-i obrazul cu încheieturile degetelor ?i zâmbi gândindu-se la acea ironie, în timp ce excita?ia îi înfierbânta sângele. Oare l-ar mai fi satisfacut Lady Roquefort daca ar fi ?tiut adevarul despre el? Î?i înabu?i râsul. Cunoscând-o pe Margaret, era sigur ca l-ar fi supt chiar cu ?i mai multa sârguin?a, într-o încântare rebela. O baroneasa ?i un orfan… Oare acel zvon suculent n-ar fi facut sa freamate toata înalta societate daca s-ar fi aflat? Se asigurase însa ca nimeni nu urma sa afle vreodata. Chiar ?i când avea doar zece ani, când fugise de la orfelinat, se descurcase sa minta în privin?a propriei persoane ?i o facuse îndeajuns de bine cât sa-?i faca rost de o slujba de grajdar la Henley Park, unde avusese un acoperi? deasupra capului, mâncare în burta ?i o educa?ie impusa de vicontesa Henley. Când împlinise optsprezece ani, î?i cumparase un post de ofi?er ?i se înscrisese în Derbedeii Stacojii ai Primilor Dragoni. Acela era barbatul cu care Margaret credea ca se distreaza în seara aceea. Ofi?erul de armata care condusese atac dupa atac în peninsula, pâna când un singur glon? fusese de-ajuns sa puna capat carierei sale în cavalerie ?i sa îl oblige sa se reinventeze înca o data, de data aceea ca agent al Ministerului de Razboi. Suferise al naibii de tare când pierduse comanda, însa sfâr?itul razboaielor crease nevoia de agen?i de încredere, iar el se pricepea la spionaj. De fapt, era atât de bun, ca i se oferise un post mult râvnit pe continent. Daca totul mergea conform planului, peste o luna era deja în Spania. Ajunsese atât de aproape de izbânda, încât îi putea sim?i gustul. Tânjea dupa ea. Toate întâmplarile din via?a lui dusesera spre acea oportunitate, ?i avea de gând sa faca orice ca sa nu o rateze. Dar pâna una-alta acum era aici, cu gura ?i mâinile dornice ale lui Margaret pe el, ?i se sim?ea foarte bine. Soprana atinse ultimele acorduri vibrante. Rasuflând aspru printre din?ii încle?ta?i, Grey se cutremura ?i î?i dadu drumul. Margaret înghi?ea tot, în vreme ce gura ei fierbinte îi mulgea madularul. Dupa ce termina, el se retrase ?i îi întinse paharul. În timp ce ea bau ce mai ramasese din bautura, el se încheie la pantaloni. Ah, ce-i mai placea la opera! ?i într-o buna zi chiar avea de gând sa urmareasca ?i spectacolul. ? Îh… whisky! Margaret facu o fa?a dezgustata, iar el o apuca de cot ca sa o ajute sa se ridice. ?tii ca nu suport chestia asta, Grey. De ce nu bei ?i tu vin de Porto sau brandy, ceva ce îmi place ?i mie? ? Nu beau niciodata brandy. Facu o grimasa dezgustata. Nu mai beau brandy. Brandy-ul îi amintea de francezi, iar el se straduise din rasputeri sa uite de razboi ca sa se poata concentra asupra viitorului. În jurul lor rasunara aplauze, publicul se ridica ?i toata lumea î?i parasi lojele pentru a ie?i în pauza. Vorbaria goala dintre cei cu sânge albastru rasuna aproape la fel de tare precum glasurile cântare?ilor de opera. ? Atunci vin de Porto. Lasa paharul deoparte ?i î?i netezi rochia cu mâinile, ca sa acopere cutele incriminatoare. Buzele lui schi?ara un zâmbet amuzat. Oh, ce-i mai placeau femeile precum Lady Roquefort! Aceste doamne bine-crescute din înalta societate, care erau întotdeauna atât de manierate ?i de la moda, chiar ?i când se aflau în genunchi. Sigur avea sa le duca dorul în Spania. ? Data viitoare sa ma serve?ti cu vin de Porto. El îi arunca un zâmbet fermecator. Femeia aceea nu însemna pentru el absolut nimic altceva în afara de o distrac?ie de o seara, ?i î?i înabu?i un surâs plin de dispre? la gândul ca ea chiar crezuse ca îi putea da ordine. -Desigur, milady. Întinse mâna ?i î?i trecu u?or degetele peste umflaturile sânilor ei, dezgoli?i de decolteul coborât îndrazne?. Rasuflarea ei se accelera sub mângâierea lui, iar el continua pe un ton jos: Tot ce î?i dore?ti. Ea vibra sub atingerea lui exploratoare. ? Toate doamnele te bârfeau mai devreme la toaleta. ? Hmm… ?i ce spuneau? Sigur se a?teptase ca el sa se intereseze de subiect, a?a ca îi facu pe plac. Însa lui nu-i pasa deloc de gâ?tele acelea bârfitoare. ? Se întrebau cum e în pat maiorul Grey, daca a ochit vreo femeie pe post de amanta sau daca nu cumva prefera legaturile promiscue. ? Legaturi promiscue, murmura el cu un aer grav prefacut, aplecându-?i capul ca sa î?i treaca vârful limbii prin valea dintre sânii ei. Cu siguran?a, legaturile promiscue. Cu un râs u?uratic, ea îi lovi umarul ?i îl for?a sa se dea înapoi în momentul în care zgomotul mul?imii se înte?i. Î?i aranja manu?ile lungi. ? Cum arat? ? Uluitor! Îi ridica mâna la buze. Ca întotdeauna. Vorbe goale, menite sa flateze, însa o faceau sa se simta bine. ?i doar asta conta. Trebuia sa îi men?ina fericirea, astfel încât ?i saptamâna urmatoare sa se poata bucura în compania lui Mozart. Complimentul îi aduse o licarire în privire, ?i se rezema de perete. ? Te-ai descurcat de minune sa faci rost de o loja privata doar pentru tine. Cum ai reu?it? ? Mereu am apreciat intimitatea unei loje rezervate, ocoli el cu pricepere întrebarea. Se obi?nuise de mult cu complimentele nesincere, pe care i le aruncau cei de teapa ei. Acum nu-l mai suparau mai mult decât o ploaie de vara. Nu era însa atât de prost încât sa se expuna criticilor care ar fi aparut în cazul în care ar fi marturisit ca loja îi apar?inea lui Edward Westover, duce de Strathmore, fostul sau colonel de la Derbedeii Stacojii. Fara îndoiala, Margaret era convinsa ca avusese un comportament de-a dreptul scandalos în seara aceasta când îl cuprinsese cu gura. Bineîn?eles ca avea dreptate. Nici macar rangul de maior nu era de-ajuns ca sa î?i ob?ina un statut în lumea buna, când nu avea nici avere ?i nici un nume de familie care sa îl înso?easca. Dar nici nu-i pasa. Era liber sa se culce cu cine dorea, oricând dorea, ?i, în cazul lui Lady Roquefort, oriunde dorea, fara sa dea nimanui socoteala. ? Acum fii fata buna, zise el îndreptând-o spre ie?irea din loja, încântat ca îl satisfacuse în seara aceea, ?i da fugu?a înapoi la so?ul tau, înainte ca batrânul baron sa-?i dea seama ca lipse?ti. Cu un rânjet satisfacut ?i o palma jucau?a la fund care o facu sa sara în sus, se facu nevazut în spatele perdelei spre mul?imea de pe coridor, lasând-o în urma fara a se mai gândi vreo clipa la ea. Era înca devreme. Mai avea destul timp sa joace câteva partide de car?i la un club, acum ca nu mai avea nici un motiv sa ramâna la opera. La urma urmei, nu venise acolo ca sa asculte muzica. Poate reu?ea sa-l faca pe Thomas Matteson sa renun?e la planurile plictisitoare pe care ?i le facuse pentru seara aceea ?i sa îl ia cu el. Fusesera cei mai buni prieteni înca de când luptasera împreuna în Spania, unde î?i salvasera de multe ori unul altuia via?a atât în fa?a solda?ilor francezi, cât ?i a so?ilor spanioli. Grey se încrunta u?or. Era ciudat sa se gândeasca la cât...