Kolbert A sasea extinctie

1. Auflage 2017
ISBN: 978-606-33-2220-4
Verlag: Litera Media Group
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Romanian, 281 Seiten

Se spune ca începuturile pot fi uneori ca o cea?a de nepatruns. A?a este ?i cazul acestei pove?ti, care începe cu apari?ia unei noi specii, probabil în urma cu doua mii de ani. Specia nu are înca un nume - nimic nu are înca unul - dar are capacitatea de a numi lucruri.
Asemenea oricarei alte noi specii, starea acesteia este fragila. Numarul membrilor sai este mic, iar teritoriul pe care îl ocupa este redus la o bucata din estul Africii. Popula?ia sa cre?te treptat, dar apoi, destul de probabil, aceasta se diminueaza din nou - unii ar spune ca asta se întâmpla într-un mod aproape fatal - ajungând la doar câteva mii de perechi.
Membrii speciei nu sunt neaparat foarte rapizi sau puternici sau fertili. Ei sunt însa nemaipomenit de descurcare?i. Progresiv, ei încep sa exploreze teritorii cu diferite climate, diferi?i pradatori ?i diferite tipuri de vânat. Nici una dintre constrângerile aduse de habitat sau de geografia locului nu pare sa îi afecteze prea tare.

Autoren/Hrsg.

Kolbert, Elizabeth

Leseproben

1. A ?ASEA EXTINC?IE
Atelopus zeteki Ora?ul El Valle de Antón, din centrul Republicii Panama, este dispus în mijlocul unui crater vulcanic format acum un milion de ani. Craterul este lat de aproape ?ase kilometri ?i jumatate, iar pe vreme buna se zaresc dealurile crestate care înconjoara ora?ul precum o cetate în ruine. El Valle are o strada principala, un post de poli?ie, o pia?a în aer liber. Aici, în afara de obi?nuitele palarii ?i broderii viu colorate, exista, probabil, una dintre cele mai mari oferte de figurine reprezentând broa?te aurii. Gase?ti broa?te aurii care se odihnesc pe frunze, care stau pe vine sau – mai greu de în?eles – care sus?in telefoane mobile. Exista broa?te aurii cu fuste cu volane sau în pozi?ii de dans ori care fumeaza ?igari printr-un port?igaret, dupa moda lui Franklin D. Roosevelt. Broasca aurie, care este, de fapt, galbena cu pete maro-închis, este o specie ce traie?te doar aici, în El Valle. Cei din Panama considera ca este aducatoare de noroc, imaginea sa fiind (sau, cel pu?in, obi?nuind sa fie) imprimata pe biletele de loterie. Relativ recent, acum un deceniu, broa?tele aurii erau peste tot prin El Valle ?i prin împrejurimi. Aceste animalu?e sunt toxice – potrivit estimarilor, otrava din pielea unui singur exemplar ar putea ucide o mie de ?oareci de marime medie –, astfel justificându-se culorile vii ale broa?tei aurii, datorita carora e u?or de reperat în mediul sau natural. Un pârâu situat aproape de El Valle a fost numit „Izvorul celor o mie de broa?te“. Mergând pe malurile lui, vedeai extrem de multe broa?te care stateau la soare – „o nebunie, ceva absolut incredibil“, a?a cum mi-a spus un herpetolog, dupa o drume?ie prin zona. Dupa un timp, însa, broa?tele din El Valle au început sa dispara. Problema – nu era înca perceputa ca o situa?ie de criza – a fost, pentru prima oara, observata în vest, aproape de grani?a dintre Panama ?i Costa Rica. Întâmplator, o studenta americana studia broa?tele din padurea tropicala de acolo. S-a întors în State, pentru un timp, ca sa-?i scrie diserta?ia, iar, odata revenita aici, n-a mai gasit nici o broasca, ba chiar nici un amfibian. Avea nevoie de mai multe broa?te pentru studiul sau ?i, neîn?elegând ce se întâmplase, a decis sa mute situl de cercetare mai departe, în est. La început, broa?tele din noul areal de studiu pareau sanatoase; apoi, s-a întâmplat acela?i lucru: amfibienii au disparut. Tot acel puhoi de broa?te care invadase padurea tropicala pâna în 2002, toate broscu?ele de pe dealurile ?i din râurile ce înconjurau ora?ul Santa Fé, situat la vreo 80 de kilometri vest de El Valle, disparusera complet! În 2004, cadavrele lor mici se gaseau din ce în ce mai aproape de El Valle, lânga ora?ul El Copé. Vazând una ca asta, un grup de biologi, unii din Panama, al?ii din Statele Unite, au tras concluzia ca broasca aurie era în mare pericol. Au decis, a?adar, sa încerce a salva popula?ia ramasa, prin selectarea câtorva zeci de exemplare de sexe diferite, pentru a le cre?te în captivitate. Însa ceea ce ucidea broa?tele a ac?ionat mai rapid decât se gândeau biologii. Tragedia a lovit înainte sa apuce a pune planul în aplicare. Prima oara am citit despre broa?tele din El Valle într-o revista de ?tiin?e naturale pentru cei mici, pe care o rasfoiau copiii mei1. Articolul, ilustrat cu fotografii color cu broasca aurie din Panama, precum ?i cu alte specii viu colorate, relata despre amplificarea flagelului ?i eforturile biologilor de a face fa?a provocarii. Ace?tia inten?ionasera sa construiasca un nou laborator în El Valle, dar nu fusese gata la timp. S-au grabit, atunci, sa salveze cât multe animale cu putin?a, chiar daca nu aveau unde sa le ?ina. ?i ce au facut pâna la urma? Le-au „cazat într-un hotel de broa?te, desigur!“ „Incredibilul hotel de broa?te“ – de fapt, o pensiune – a primit broa?tele în interiorul sau ?i le-a lasat sa stea (în acvarii), într-un complex de camere închiriate. „Cu biologii la cheremul lor, broa?tele s-au bucurat de o cazare de cinci stele, cu servicii de calitate“, atragea aten?ia articolul. Le-au fost oferite mâncaruri delicioase ?i proaspete – „atât de proaspete, ca ar fi putut sari oricând din farfurie“. La numai câteva zile dupa ce am citit despre „incredibilul hotel pentru broa?te“, am dat peste un alt articol pe aceea?i tema2, scris într-o maniera destul de diferita. Acesta, aparut în revista Proceedings of the National Academy of Science, era semnat de doi herpetologi. Se intitula „Suntem în toiul celei de-a ?asea extinc?ii în masa? O perspectiva din lumea amfibienilor“. Autorii, David Wake, de la Universitatea Berkley din California, ?i Vance Vredenburg, de la Universitatea de stat din San Francisco, atrageau aten?ia ca „au existat cinci mari extinc?ii în istoria vie?ii pe aceasta planeta“. Aceste extinc?ii erau descrise ca evenimente ce au constat „într-o uria?a distrugere a biodiversita?ii“. Prima a avut loc în timpul Ordovicianului târziu, în urma cu aproape 450 de milioane de ani, atunci când via?a era, în mare parte, limitata la mediul acvatic. Cea mai devastatoare extinc?ie s-a întâmplat la sfâr?itul Permianului, în urma cu 250 de milioane de ani, ?i a fost aproape de a lasa întreaga planeta fara o urma de via?a. (Acestui eveniment i se mai spune ?i „mama tuturor extinc?iilor“ sau „marea moarte“.) Cea mai recenta – ?i faimoasa – extinc?ie în masa a avut loc la sfâr?itul Cretacicului: pe lânga dinozauri, au disparut ?i plesiozaurii, mezozaurii, amoni?ii ?i pterozaurii. Wake ?i Vredenburg au argumentat ca, potrivit ratelor de extinc?ie înregistrate printre amfibieni, se apropie un eveniment de o natura catastrofica similara. Articolul lor era ilustrat cu o singura fotografie: câteva broa?te montane cu picioare galbene (Rana muscosa), toate moarte, zacând umflate, cu burta în sus, pe ni?te pietre. Am în?eles, atunci, de ce revista pentru copii alesese sa publice fotografii cu broa?te vii. Am în?eles, de asemenea, ?i impulsul de a recurge la pove?ti demne de Beatrix Potter, cu servicii hoteliere pentru broa?te. Cu toate acestea, însa, judecând lucrurile prin ochii mei de jurnalist, sunt de parere ca revista a ascuns adevarul. Orice eveniment care s-a întâmplat de numai cinci ori încoace, de când a aparut primul animal vertebrat, adica acum cinci sute de milioane de ani, trebuie calificat drept un eveniment extrem de rar. Ideea ca un al ?aselea astfel de eveniment s-ar putea întâmpla acum, aproape sub ochii no?tri, mi s-a parut de-a dreptul cople?itoare. Cu siguran?a ca merita amintit ?i acest fapt – mai semnificativ, mai tenebros, mai de impact. Daca Wake ?i Vredenburg au dreptate, atunci noi, cei care suntem în via?a acum, nu suntem simpli martori la unul dintre cele mai rare evenimente din istoria vie?ii, ci ne facem cu adevarat responsabili de el. „O specie ca o buruiana“ – scriu cei doi oameni de ?tiin?a – „dobânde?te, fara sa-?i dea seama, abilitatea de a-?i influen?a direct propria soarta ?i pe cea a majorita?ii celorlalte specii de pe planeta.“ La câteva zile dupa ce am citit articolul lui Wake ?i Vredenburg, mi-am luat bilet catre Panama. Centrul de Conservare a Amfibienilor (CCA) din El Valle este situat pe un drum neasfaltat, nu departe de pia?a în aer liber unde sunt vândute figurinele cu broa?te aurii. Centrul este de marimea unei casu?e ?i este dispus într-un col? dosit al unei gradini zoologice modeste ?i lini?tite, imediat dupa un ?arc cu lene?i foarte somnoro?i. Întreaga cladire este plina cu acvarii. O parte dintre ele sunt aliniate la perete ?i multe altele sunt îngramadite, unele peste altele, în centrul camerei, precum car?ile în biblioteca. Acvariile mai înalte gazduiesc specii precum broasca lemuriana de copac (Agalychnis lemur), care traie?te în coronamentul padurii; cele mai joase sunt pentru specii precum broasca haiduceasca (Craugastor omiltemanus), care traie?te la sol. Acvariile cu broa?te marsupiale cu corn, care-?i cara ouale într-un sacule?, stau lânga cele cu broa?te din specia Aparasphenodon brunoi, care-?i duc ouale în spate. Câteva zeci de acvarii sunt dedicate broa?telor aurii din Panama, Atelopus zeteki. Broa?tele aurii au un mers anume, lene?, care le face sa para u?or ame?ite, de parca ar face eforturi sa se deplaseze în linie dreapta. Au membre lungi ?i sub?iri, botul ascu?it ?i galben ?i ochii negri, prin care par ca privesc lumea cu precau?ie. Cu riscul de a parea naiv, voi spune ca au un aer inteligent. În mediul lor, natural, femelele î?i depoziteaza ouale în ape repezi mici, iar masculii î?i apara teritoriile din vârful bolovanilor acoperi?i cu mu?chi. La CCA, fiecare acvariu cu broa?te aurii are apa curgatoare, furnizata printr-un furtun mic, simulând un pârâia? unde femelele sa-?i depuna ouale, la fel ca în natura. Într-un asemenea surogat de pârâia? am observat un ?irag de oua ca ni?te perle. Pe o tabla alba din apropiere, cineva scrisese, entuziast, ca una dintre broa?te depositó huevos!! CCA este situat, mai mult sau mai pu?in, în acela?i areal cu cel al broa?telor aurii, dar este, prin construc?ie, totalmente separat de lumea exterioara. Tot ce patrunde în cladire este dezinfectat cu...