Pinborough Prin ochii ei

1. Auflage 2019
ISBN: 978-606-33-4174-8
Verlag: Litera Media Group
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Romanian, 416 Seiten

Reihe: Buzz Books

Louise este o mama singura, secretara, prinsa în rutina de zi cu zi. Într-una din rarele ei seri în ora?, întâlne?te un barbat într-un bar ?i imediat ies scântei. De?i pleaca dupa ce se saruta, e încântata ca în cele din urma a creat o legatura cu cineva. Când ajunge la serviciu luni, Louise îl întâlne?te pe noul ei ?ef, David. Barbatul de la bar. Barbatul casatorit de la bar... care îi spune ca sarutul a fost o gre?eala teribila, dar care înca nu-?i poate lua ochii de la ea. Apoi Louise se ciocne?te de Adele, care este noua în ora? ?i are nevoie de o prietena. Dar se întâmpla ca tocmai ea sa fie casatorita cu David. Iar daca va închipui?i ca ?ti?i cum se va sfâr?i aceasta poveste, mai gândi?i-va, pentru ca Prin ochii ei nu seamana cu nici o alta carte pe care a?i citit-o pâna acum. David ?i Adele par sa formeze cuplul perfect. ?i atunci de ce este David atât de obsedat de control? ?i de ce este Adele atât de speriata? Pe masura ce Louise este atrasa în rela?ia cu David ?i Adele, ea ajunge sa-?i puna tot mai multe întrebari ?i sa gaseasca tot mai pu?ine raspunsuri. Singurul lucru clar e faptul ca ceva în acest mariaj este complet în neregula. Dar Louise nu poate ghici amploarea problemei - ?i cât de departe poate merge cineva ca sa-?i protejeze secretele casniciei. Prin ochii ei este un roman în care Sarah Pinborough reinventeaza clasicul triunghi amoros, luându-i complet prin surprindere pe cititori. • 'Un thriller extraordinar... Pinborough pastreaza permanent suspansul - nu ?tim niciodata cine pe cine manipuleaza - pâna când, la final, aflam ca am fost cu to?ii complici la acest teribil joc al min?ii.' The New York Times Book Review 'Un thriller psihologic plin de întorsaturi de situa?ie... Pinborough îi va uimi chiar ?i pe cititorii împatimi?i ai genului.' Publishers Weekly

Autoren/Hrsg.

Pinborough, Sarah

Leseproben

PARTEA ÎNTÂI 1. ATUNCI 2. MAI TÂRZIU 3. ACUM. ADELE 4. LOUISE 5. ADELE 6. LOUISE 7. ATUNCI 8. ADELE 9. LOUISE 10. ADELE 11. ATUNCI 12. ADELE 13. LOUISE 14. ADELE 15. LOUISE 16. ATUNCI 17. LOUISE 18. ADELE PARTEA A DOUA 19. LOUISE 20. ATUNCI 21. LOUISE 22. ADELE 23. LOUISE 24. ADELE 25. ATUNCI 26. ADELE 27. LOUISE 28. ADELE 29. LOUISE 30. ADELE 31. ATUNCI 32. LOUISE 33. ADELE 34. LOUISE 35. ADELE 36. LOUISE PARTEA A TREIA 37. ADELE 38. LOUISE 39. ATUNCI 40. LOUISE 41. ADELE 42. LOUISE 43. ADELE 44. LOUISE 45. ATUNCI 46. ADELE 47. LOUISE 48. ADELE 49. LOUISE 50. ATUNCI 51. LOUISE 52. ADELE 53. LOUISE 54. ADELE 55. LOUISE 56. DUPA 57. ATUNCI 58. ROB MulTumiri Behind Her Eyes Sarah Pinborough Copyright © 2017 Sarah Pinborough Editura Litera O.P. 53; C.P. 212, sector 4, Bucuresti, România tel:[phone]; e-mail: [e-mail] Ne puteti vizita pe www.litera.ro Prin ochii ei Sarah Pinborough Copyright © 2019 Grup Media Litera pentru versiunea în limba româna Toate drepturile rezervate Editor: Vidrascu si fiii Redactor: Mariana Petcu Corector: Ioana Patriche Coperta: Flori Zahiu Tehnoredactare si prepress: Ofelia Cosman Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României Pinborough, Sarah Prin ochii ei / Sarah Pinborough; trad. din lb. engleza: Adriana Badescu. – Bucuresti: Litera, 2019 ISBN 978-606-33-3541-9 ISBN EPUB 978-606-33-4174-8 I. Badescu, Adriana (trad.) 821.111 Trei persoane pot pastra un secret, daca doua dintre ele sunt moarte. Benjamin Franklin Pentru Tasha, Cuvintele nu sunt suficiente. Tot ce pot sa spun este ca îti multumesc pentru tot si ca fac eu cinste cu bauturile. PARTEA ÎNTÂI 1. ATUNCI Ma ciupesc si spun SUNT TREAZA o data pe ora. Ma uit la mâinile mele. Îmi numar degetele. Ma uit la ceas (la cel de perete sau la cel de mâna), întorc capul, ma uit înapoi. Sunt calma si concentrata. Ma gândesc la o usa. 2. MAI TÂRZIU Era aproape lumina când în sfârsit se terminase. O tusa cenusie pe fundalul cerului. Frunze uscate si noroi i se lipisera de blugi, iar trupul slabit îl durea în vreme ce transpiratia îi îngheta în aerul rece si umed. Ceea ce fusese facut nu mai putea fi desfacut. Un act cumplit de necesar. Un sfârsit si un început contopite acum pentru totdeauna. Se asteptase ca tonurile lumii din jur sa reflecte acest lucru, dar cerurile si pamântul îsi pastrasera nuantele terne, iar dinspre copaci nu se simtea nici un tremur de mânie. Nu se auzea vreun suier tânguitor al vântului. Nici o sirena nu urla în departare. Padurea era doar padure, iar tarâna era doar tarâna. Expira adânc, lung, si constata ca era o senzatie surprinzator de placuta. De curata. Zori noi. O noua zi. Porni în tacere spre resturile casei. Fara sa se uite în urma. 3. ACUM. ADELE Înca mai am pamânt sub unghii când David ajunge în sfârsit acasa. Îl simt întepându-mi pielea iritata, adânc în carne. Mi se întoarce stomacul, storcându-ma de alti nervi, când usa de la intrare se închide, si pentru o clipa stam doar si ne uitam unul la altul din capetele opuse ale coridorului lung al noii noastre case victoriene, cu o fâsie de parchet perfect lustruit între noi, înainte ca el sa se întoarca si sa porneasca, leganându-se usor, spre camera de zi. Trag adânc aer în piept si-l urmez, tresarind de fiecare data când tocurile mele lovesc sonor podeaua. Nu trebuie sa ma tem. Trebuie sa repar totul. Trebuie sa reparam totul. – Am pregatit cina, spun si încerc sa nu par prea staruitoare. Doar un Stroganoff. Pot sa-l pastrez pentru mâine, daca ai mâncat deja. El sta cu spatele la mine si se uita la rafturile pe care cei de la firma de mutari le-au umplut deja cu cartile din cutii. Încerc sa nu ma gândesc ca a lipsit prea mult. Am strâns resturile de sticla sparta, am frecat podeaua si m-am ocupat de gradina. Toate dovezile furiei trecute au fost îndepartate. Mi-am clatit gura dupa fiecare pahar de vin pe care l-am baut în lipsa lui, ca sa nu-i simta mirosul. Nu-i place sa beau. Doar un pahar sau doua, când avem lume în jur. Niciodata singura. Dar în seara asta nu m-am putut abtine. Chiar daca nu mi-am scos înca tot pamântul de sub unghii, am facut dus, m-am schimbat într-o rochie albas­tra-cenusie, cu pantofi asortati, si m-am fardat. S-au dus urmele lacrimilor si ale certurilor. Vreau sa ster­gem totul. Asta e noul nostru început. Trebuie sa fie. – Nu mi-e foame. Se întoarce cu fata la mine si vad în ochii lui un dispret tacut; îmi reprim nevoia subita de a plânge. Cred ca goliciunea asta din privirea lui e mai rea decât furia. Totul, toate lucrurile pe care m-am straduit atât de tare sa le construiesc se naruiesc acum. Nu-mi pasa ca e beat din nou. Vreau doar sa ma iubeasca asa cum ma iubea înainte. Nici macar nu observa eforturile pe care le-am facut dupa ce a plecat. Cât de ocupata am fost. Cum arat. Cât am încercat. – Ma duc sa ma culc, îmi spune. Nu ma priveste în ochi si stiu ca se refera la camera de oaspeti. Au trecut doua zile de la noul nostru început, iar el nu vrea sa doarma cu mine. Simt cum fisurile dintre noi se largesc iar. În curând nu vom mai putea ajunge unul la celalalt peste ele. Ma ocoleste cu grija si vreau sa-i ating bratul, dar mi-e prea teama de reactia lui. Pare dezgustat de mine. Sau poate ca dezgustul lui fata de sine însusi radiaza spre mine. – Te iubesc, îi spun încet. Ma detest pentru asta, iar el nu raspunde; urca scara nesigur, ca si când eu nici n-as fi acolo. Îi aud pasii îndepartându-se si apoi o usa care se închide. Dupa o clipa în care ma holbez în gol, la locul în care el nu mai e, si-mi aud inima peticita frângân­du-se, ma întorc în bucatarie si închid cuptorul. N-o sa pastrez mâncarea pentru mâine. Va avea un gust rau, cu amintirea zilei de azi. Cina e distrusa. Noi doi suntem distrusi. Uneori ma întreb daca nu cumva vrea sa ma omoare si sa termine cu totul. Sa scape de pietroiul care-i atârna de gât. Poate ca si o parte din mine vrea sa-l omoare. Sunt tentata sa beau înca un pahar din vinul interzis, dar rezist. Sunt oricum în pragul lacrimilor si n-as putea sa fac fata...