Saft O vraja delicata

1. Auflage 2026
ISBN: 978-606-978-924-7
Verlag: PublishDrive
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Deutsch, 512 Seiten

Dorin?a interzisa ?esuta cu fiecare cusatura...
Niamh Ó Conchobhair nu ?i-a îngaduit niciodata sa-?i doreasca mai mult. Magia din sângele ei, care-i permite sa coasa emo?ii ?i amintiri în ve?minte, este aceea?i care, în cele din urma, o va ucide. Hotarâta sa asigure o via?a mai buna familiei sale, Niamh profita imediat de oportunitatea de a se ocupa de garderoba prin?ului Kit Carmine cu ocazia nun?ii sale regale.
Niamh se simte atrasa de Kit în ciuda comportamentului sau rece ?i irascibil, ceea ce face ca o prietenie improbabila sa se transforme în ceva mai mult. Însa nu ?tie daca blestemul scurtei sale vie?i îi va permite sa cunoasca iubirea ?i ce pre? este dispusa sa plateasca pentru un viitor pe care nu l-ar fi crezut posibil...
'O poveste încântatoare, în care Saft îmbina cu maiestrie magica, intriga politica ?i romantismul...
Fanii romanelor de dragoste din perioada Regen?ei ?i ai fanteziilor cu lumi alternative vor gasi multe lucruri interesante în aceasta carte captivanta.' - PUBLISHERS WEEKLY
'Allison Saft dozeaza tensiunile ?i emo?iile, combinându-le sub forma unui desert delicat... O poveste romantica în care nu este neglijata niciuna dintre par?ile implicate.' - THE NEW YORK TIMES
'Un amestec de genuri care îmbina fantasticul, intrigile de la curte ?i romantismul de epoca.' - BOOKLIST
'Un roman încântator ce împlete?te romantismul ?i pasiunea unei pove?ti de dragoste din perioada Regen?ei cu magia, fantezia ?i sufletul unui film Ghibli. M-a fermecat cu totul.' - AXIE OH, AUTOAREA
BESTSELLERULUI FATA CARE A CAZUT ÎN ADÂNCURILE MARII
Allison Saft este autoare de bestsellere fantasy înca de la prima sa carte, Down Comes the Night. Dupa ce ?i-a luat masteratul în literatura engleza la Tulane University, s-a mutat de pe Coasta Golfului pe Coasta de Vest, unde î?i petrece timpul facând drume?ii în padurile de sequoia ?i practicând dansul acrobatic aerian. De aceea?i autoare, Editura Trei a publicat romanul O magie de neîmblânzit.

Autoren/Hrsg.

Saft, Allison

Leseproben

1

Aplecata peste balustrada de pe puntea vasului, Niamh a fost izbita de senza?ia din ce în ce mai intensa ca uitase ceva.

Împaturise cele mai bune piese ale ei în hârtie fina, crem, împachetase toate mosoarele ?i foarfecile de croitorie ?i — cel mai important — pusese bine invita?ia în sacule?ul ei de mâna. Luase tot. Sigur luase tot. Dar, de fapt, nu putea sa fie sigura. Nu prea se pricepuse niciodata sa ?ina socoteala lucrurilor. ?i oricât de mult detesta sa recunoasca asta (?i cu toate ca în adâncul inimii ei era convinsa ca sacule?ul ei con?inea un portal catre un tarâm bizar, plin numai cu creioane rupte ?i marun?i? razle?), adevarul e ca nu putea tagadui ceea ce era evident: tot ce îi era drag, de la foarfeca preferata la ani pre?io?i din via?a ei, îi scapa cumva printre degete.

Nu strica sa verifice înca o data ca avea invita?ia la ea.

Niamh a scotocit prin sacule? ?i a oftat u?urata când a gasit scrisoarea. Aerul marin neiertator îi rulase marginile ?i cu toate ca pergamentul parea îngalbenit de timp, în realitate fusese doar victima a cel pu?in cinci incidente cu ceai varsat. Memorase de acum fiecare milimetru — de la sigiliul de ceara intact al familiei regale, devenit neted ?i lucios din cauza atingerilor cu buricele degetelor ei nelini?tite, la cerneala mânjita a con?inutului.

Draga Niamh Ó Conchobhair,

Sunte?i invitata la Avaland, ca oaspete de onoare al familiei regale, pentru a fi croitoreasa la nunta Alte?ei Sale Regale, Prin?ul Christopher, Duce de Clearwater, cu Alte?a Sa Regala Rosa de Todos los Santos de Carrillo, Infanta de Castilia…

Nu îi venea sa creada nici acum. Ea, o fata machlena dintr-un fund de lume ca Caterlow, croitoreasa nun?ii regale. To?i anii de munca pe brânci dadeau, în sfâr?it, roade.

Acum doi ani, una dintre fetele din sat, Caoimhe Ó Flaithbertaigh, vizitase o ruda îndepartata în Avaland. Iar când purtase la un bal una dintre crea?iile lui Niamh — o rochie frumoasa din matase galbena, brodata cu fir metalic ?i vrajita cu amintiri ale primelor zile de primavara — pusese mâna pe cel mai râvnit burlac al sezonului, tânarul Duce de Aspendale. De atunci începuse sa îi vina, încet, dar sigur, un ?ir constant de cliente avlene, toate înnebunite dupa o farâma din magia care transformase o machlena de rând într-o ducesa. Niamh croise rochii pentru nobile disperate sa î?i faca irezistibile fetele ?terse, pentru tinere mo?ierese chitite sa se marite cu aristocra?i, pentru matroane care se aga?au cu ghearele ?i din?ii de frumuse?ea lor ofilita. De doi ani încoace, aspira?iile lor îi între?inusera familia —, dar la limita supravie?uirii. La urma urmelor, foarte pu?ini oameni din Machland î?i mai permiteau rochii vrajite de magia lui Ó Conchobhair.

Dar acum nu mai trebuia sa î?i faca griji pentru mama ei, cu încheieturile ei inflamate ?i vederea tot mai slaba, ori pentru bunica ei, care era cu fiecare zi tot mai fragila ?i mai acra, ori pentru acoperi?ul pe care înca mai trebuia stuf proaspat, ori pentru fereastra crapata, din cauza baiatului din vecini, Cillian, ?i a caprei lui. Prin cine ?tie ce miracol, atrasese aten?ia Prin?ului Regent din Avaland însu?i.

Fiind croitoreasa oficiala a nun?ii regale, avea sa devina suficient de cunoscuta ca sa î?i poata deschide propriul ei atelier în inima capitalei avlene — ?i avea sa câ?tige destui bani ca sa le scoata pe buna ?i pe mamica din Machland ?i sa le mute într-o casu?a confortabila. Nu vor mai trebui sa munceasca, nici sa sufere vreodata. Era o ocazie unica.

Niamh ?i-ar fi dorit doar sa nu se simta a?a de zdrobitor de vinovata pentru ca acceptase.

Când îi spusese bunei ca pleaca, aceasta se uitase la Niamh de parca nu o recuno?tea. „Bunicul tau a murit luptând cu avlenii ca sa î?i asigure ?ie existen?a aici, în Machland. Tu ?i magia ta sunte?i ceea ce au încercat mon?trii aceia sa nimiceasca ?i nu au reu?it. ?i acum vrei sa î?i folose?ti darul ca sa faci haine pentru ei? Nu o sa trec niciodata peste ru?inea asta.“

Ultimul lucru pe care îl voia Niamh era sa-?i faca familia de ru?ine. În fiecare zi a vie?ii ei i se amintise cât era de norocoasa ca traia libera pe pamânt machlen, cât de mult datora celor ca bunicul ei. O nepoata buna ?i ascultatoare ar fi rupt imediat invita?ia în buca?i. O nepoata buna ?i ascultatoare ar fi propus în schimb sa se marite cu cineva care sa îi ofere stabilitate ?i copii care sa mo?teneasca poate aceea?i magie care îi curgea ei prin vene. Poate ca nu avea sa î?i gaseasca fericirea, dar macar cultura lor ar supravie?ui înca o genera?ie.

Dar în momentul acela, ?inând în mâini o scrisoare de la Prin?ul Regent, Niamh nu se putuse mul?umi sa fie ascultatoare. Ca buna era de acord sau nu, ca era o tradare fa?a de strabuni sau nu, ea trebuia sa poarte de grija familiei ei în singurul mod care îi era la îndemâna.

Trebuia sa le rasplateasca pentru tot ce le datora.

Niamh a pus bine scrisoarea ?i s-a întors cu fa?a spre vântul îmbibat de sare. Înaintea ei, Marea Machlanda se unduia ca o întindere de pânza cenu?ie, cu spuma brodata pe suprafa?a ei ca o bucata de dantela. A?a, cum sclipea în lumina dinaintea zorilor, toata acea apa parea la fel de nesfâr?ita ca posibilita?ile.

— Acostam în Sootham în zece minute! a strigat un marinar. Zece minute pâna la Sootham!

Surprinsa, Niamh a ?â?nit în sus ?i s-a lovit cu ?oldul de balustrada.

— Auuu…

Durerea a disparut rapid când a dat cu ochii de ora?ul ce se înal?a din mare. Cea?a se revarsa de pe coasta topindu-se pe apa, alba ?i diafana ca un val de mireasa, iar un fir abia mijit de soare lumina cladirile profilate la orizont. Niamh a strâns balustrada mai tare în mâini, vibrând toata de nerabdare ?i emo?ie. Aproape îi venea sa o ia înot pâna la mal.

Când vasul s-a oprit în sfâr?it ?i docherii au legat parâmele de chei, ?i-a adunat lucrurile ?i a pornit spre pasarela de debarcare. Ceilal?i pasageri se îmbulzeau în jurul ei, ?ipând ?i îmbrâncindu-se. Pe punte era adunata mai multa lume decât vazuse ea vreodata. Oamenii î?i strângeau la piept bebelu?ii care urlau. Copii numai piele ?i os se ?ineau de fustele mamelor. ?i fete la fel de tinere ca ea o sfredeleau cu priviri rele, având ?arâna sub unghii ?i ochi duri ca o?elul. To?i duhneau a disperare ?i speran?a. To?i î?i lasasera, fara îndoiala, caminele ?i familiile ca sa caute de lucru aici, în Sootham. Pentru prima data, Niamh s-a temut ca buna avea dreptate. Poate ca într-adevar nu ?tia cât de cruda e lumea.

Niamh s-a straduit sa se ?ina pe picioare, de?i era strivita de umeri ?i valize. La un moment dat, a fost luata cu totul pe sus. Putoarea gre?oasa, patrunzatoare, de corpuri umane era insuportabila ?i când, în sfâr?it, a pa?it împleticindu-se pe chei, s-a clatinat de parca era tot pe mare.

A înaintat poticnit, ?inându-se strâns de funiile ude, roase, care îi înconjurau. În ciuda dezorientarii, a reu?it sa treaca peste ?obolanii ce alergau pe docuri ?i, ca printr-o minune, a reu?it sa reziste impulsului de a le cere scuze. În sfâr?it, picioarele ei au atins pamântul. A ridicat privirea ?i s-a întrebat cât se poate de serios daca nu cumva gre?ise vasul când se îmbarcase în Machland.

Ora?ul de la capatul cheiului nu era deloc cum se a?tepta. Unde erau luxul ?i stralucirea? Parcurile întinse ?i strazile aglomerate? Aici, cladirile se sprijineau obosite unele pe altele, de parca abia reu?eau sa ramâna în picioare. Mirosul de canalizare ?i apa statuta s-a a?ternut vâscos peste ea.

Nu, sigur era Sootham. Dar daca nu î?i gasea drumul spre palat, nu avea unde sa se duca. Nu avea destui bani ca sa se întoarca acasa, nu ca întoarcerea era o op?iune. Nu putea îndura sa î?i mai vada mama muncind o noapte întreaga, fara magie, dar cosând totu?i hotarâta la lumina galbena a lampii pentru cro?etat dantela, ori sa vada cât o sleia de puteri pe bunica ei chiar ?i cea mai simpla vraja. Acum, Niamh era responsabila de bunastarea lor ?i umerii ei erau suficient de puternici ca sa poarte aceasta raspundere.

Niamh a tras adânc aer în piept ?i a încercat sa patrunda cu privirea prin semiîntuneric. La mica distan?a a zarit o trasura sub lumina slaba a unui felinar. Era ?tearsa, dar dragu?a, pictata cu lac negru ce se vedea lucind chiar ?i prin cea?a. Pe laterala, în relief, cu ro?u rubiniu ?i auriu sclipitor era pictat însemnul regal: un trandafir cu petale perlate cu picaturi aurii. Aproape ca îi venea sa creada ca trasura era ceva dintr-un basm, ca de îndata ce se uita în alta parte, avea sa se lase în jos, transformata la loc într-un dovleac de lumina cruda a zilei.

Când s-a apropiat, din spatele trasurii a coborât un lacheu. Arata ca o statuie, era grav, contrasta puternic cu peisajul ?i era imposibil de înalt în livreaua lui luxoasa. Niamh s-a cutremurat. A?a, cum statea în fa?a trasurii în lumina difuza a felinarului, arata ca unul dintre Cei din Lumina, gata sa o rapeasca ?i sa o duca în Cealalta Lume. A privit-o de sus, sfredelind-o cu ochii lui alba?tri ca...