Watt Printesa de hartie

1. Auflage 2023
ISBN: 978-606-40-0214-3
Verlag: Trei
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Romanian, 293 Seiten

Reihe: Fiction Connection

Primul volum din seria Familia Royal
#1 New York Times Bestseller
USA Today Bestseller
Bani. Excese. Secrete. Intra în lumea familiei Royal. 
Ella Harper e o supravie?uitoare - o optimista pragmatica. 
Via?a ei n-a fost u?oara. S-a tot mutat din ora? în ora? împreuna cu mama sa, chinuindu-se sa faca rost de bani ?i sperând ca într-o zi sa scape de saracie. 
Dar mama ei a murit, iar Ella a ramas singura pe lume. 
Acum îl cunoa?te pe Callum Royal, un om de afaceri multimilionar, ?i via?a ei se schimba. Are parte de lux ?i de boga?ie. Totu?i, ceva ciudat se întâmpla în casa familiei Royal. 
Cei cinci baie?i ai lui Callum, to?i irezistibili, ascund un secret. 
Niciunul n-o vrea pe Ella în casa lor, mai ales Reed. Dar Ella se simte atrasa de el ?i va trebui sa lupte din toate puterile sa nu-i cada în plasa... 
Daca vrea sa ramâna la familia Royal, trebuie sa înve?e regulile jocului. 
Un roman incitant despre o Cenu?areasa a zilelor noastre ?i despre complicata lume a adolescen?ilor americani boga?i.
'Un roman de care nu te po?i dezlipi! O poveste de iubire pentru adolescen?ii care cauta ceva în spiritul seriei Gossip Girl.' - Kirkus Reviews
'Replici savuroase, personaje provocatoare ?i un final surprinzator!' - Rockstars of Romance
'Daca vrei o carte care sa te acapareze cu totul ?i sa te vampirizeze (în cel mai bun sens, desigur), atunci trebuie sa cite?ti Prin?esa de hârtie!' - New Chicks on the Blog?

Autoren/Hrsg.

Watt, Erin

Leseproben

Capitolul 1
? Ella, ai fost chemata la biroul directorului, îmi spune domni?oara Weir înainte sa intru în clasa, la ora ei de matematica. Ma uit la ceas. ? Nici macar nu am întârziat. E noua fara un minut, iar ceasul asta nu arata niciodata ora gre?ita. E, probabil, cel mai scump obiect pe care îl am. Mama a zis ca a fost al tatei. În afara de sperma, e singurul lucru pe care l-a lasat în urma. ? Nu, nu este despre întârziat… de data asta. În privirea ei rece, de obicei, se strecoara scânteieri calde, iar instinctul îmi trimite semnale de alarma catre creierul meu adormit diminea?a. Domni?oara Weir e o tipa dura, motiv pentru care îmi ?i place de ea. Se comporta cu elevii ca ?i cum ne-am afla aici ca sa înva?am matematica pe bune, în locul vreunei lec?ii de via?a despre cum sa-?i iube?ti aproapele ?i tâmpenii dintr-astea. A?a ca, venind din partea ei, acea privire înduio?ata înseamna ca mi se pregate?te ceva rau la parter, în biroul directorului. ? Bine. Nu e ca ?i cum a? putea sa raspund altceva. Dau din cap ?i ma îndrept catre secretariat. ? Am sa î?i trimit tema pe e-mail, striga în urma mea domni?oara Weir. Probabil presupune ca nu ma voi întoarce la ora, dar nu exista nimic mai grav de care m-ar putea acuza directorul Thompson decât ce am mai avut de înfruntat pâna acum. Înainte sa ma înscriu la Liceul „George Washington“ în clasa a noua, deja pierdusem tot ce era mai important pentru mine. Chiar daca domnul Thompson ?i-a dat cumva seama de faptul ca nu locuiesc efectiv în districtul ?colar George Washington, tot a? putea min?i ca sa mai trag de timp. ?i chiar de-ar trebui sa ma transfer, ceea ce ar fi cel mai grav lucru care mi s-ar putea întâmpla astazi, tot nu-i mare scofala. Am s-o fac. ? Cum merge treaba, Darlene? Secretara cu freza de mama abia î?i ridica ochii din revista People. ? Ia loc, Ella, domnul Thompson te prime?te imediat. Dap, am ajuns sa ne tutuim, Darlene ?i cu mine. Sunt doar de o luna la Liceul GW ?i deja am petrecut mult prea mult timp în biroul asta din cauza teancului meu de avertismente pentru întârziere, care e în permanenta cre?tere. Dar asta se întâmpla când munce?ti nop?ile ?i nu ajungi în a?ternuturile tale moi pâna la trei diminea?a, în fiecare noapte. Îmi lungesc gâtul împrejur, sa trag cu ochiul prin jaluzelele deschise din biroul domnului Thompson. Cineva sta pe scaunul vizitatorului, dar tot ce pot zari e un maxilar proeminent ?i parul castaniu închis. Total diferit de al meu. Eu sunt cât se poate de blonda ?i cu ochii cât se poate de alba?tri. Datorita bunavoin?ei donatorului meu de sperma, dupa spusele mamei. Vizitatorul lui Thompson îmi aminte?te de oamenii de afaceri din afara ora?ului, care erau dispu?i sa îi dea mamei bac?i?uri consistente ca sa pretinda, pentru o noapte, ca e iubita lor. Unora li se scula pe chestia asta mai tare chiar ?i decât pentru sex. A?a e cu mama, desigur. Eu n-am luat-o înca pe drumul ala. ?i sper sa nu fie nevoie sa o fac vreodata, motiv pentru care îmi ?i trebuie diploma de bac, sa pot merge la facultate, sa-mi iau o licen?a ?i sa fiu normala. Unii copii viseaza sa vada lumea, sa aiba ma?ini rapide, case mari. Eu? Îmi doresc propriul meu apartament, un frigider plin de mâncare ?i o slujba stabila, platita, preferabil la fel de interesanta ca uscarea cleiului. Cei doi barba?i discuta ?i discuta ?i tot discuta. Trece un sfert de ora ?i ei tot trancanesc. ? Auzi, Darlene? Eu tocmai lipsesc de la mate. E în regula sa revin când domnul Thompson n-o sa mai fie ocupat? Încerc sa pun problema cât mai dragu? cu putin?a, dar to?i anii în care nu am avut parte de prezen?a unui adult în via?a mea — adorabila mea mama nestatornica nu se pune — fac dificil pentru mine sa dau dovada de supunerea pe care adul?ii o a?teapta din partea cuiva care nu are vârsta legala sa consume alcool. ? Nu, Ella. Domnul Thompson o sa iasa imediat. De data asta are dreptate, pentru ca u?a se deschide, iar directorul iese din birou. Domnul Thompson are cam un metru optzeci ?i arata ca ?i cum ar fi absolvit liceul anul trecut. Dar cumva reu?e?te sa dea impresia ca e un tip responsabil. Îmi face semn. ? Domni?oara Harper, pofti?i înauntru. Înauntru? Cu Don Juan acolo? ? Dar înca ave?i pe cineva în birou. ?i arat spre ceea ce e evident deja. Treaba asta pare al naibii de dubioasa, iar instinctul îmi spune ca ar trebui sa plec de aici cât mai pot. Dar daca fug, renun? la via?a asta pe care am planificat-o cu grija timp de luni de zile. Thompson se întoarce ?i se uita la Don Juan, care se ridica din scaunul sau ?i îmi face un semn cu mâna lui imensa. ? Da, ei bine, el e motivul pentru care te afli aici. Poftim înauntru. Împotriva a ceea ce-mi dicteaza discernamântul, ma strecor înauntru pe lânga domnul Thompson ?i ramân în picioare, în fa?a u?ii. Thompson închide u?a ?i jaluzelele biroului. Acum ma simt de-a dreptul nelini?tita. ? Domni?oara Harper, va rog sa lua?i loc. Thompson arata catre scaunul pe care Don Juan tocmai l-a eliberat. Stau cu bra?ele încruci?ate ?i îi privesc cu obraznicie. Mai curând ar inunda marile tot pamântul decât sa iau eu loc. Thompson ofteaza ?i se a?aza în scaunul sau, recunoscând o cauza pierduta atunci când vede una. Asta ma tulbura ?i mai tare, fiindca daca el se da batut în fa?a chestiei asteia, înseamna ca urmeaza ceva mai important. Ia ni?te foi de pe birou. ? Ella Harper, dânsul e Callum Royal. Face o pauza, ca ?i cum lucrul asta ar trebui sa însemne ceva pentru mine. Între timp, Royal se holbeaza la mine ca ?i cum n-ar mai fi vazut o fata în via?a lui. Îmi dau seama ca, stând cu bra?ele încruci?ate, îmi adun sânii în fa?a, a?a ca-mi las bra?ele sa cada pe lânga corp, atârnând într-un mod stângaci. ? Încântata de cuno?tin?a, domnule Royal. E evident pentru toata lumea din încapere ca nu sunt încântata deloc. Sunetul vocii mele îl scoate din starea lui de fascina?ie. Face un pas mare înainte ?i, pâna sa pot face vreo mi?care, ma trezesc ca-mi ?ine mâna dreapta între mâinile sale. ? Dumnezeule, ara?i exact ca el. Cuvintele sunt rostite în ?oapta, astfel încât doar noi doi le putem auzi. Apoi, amintindu-?i unde se afla, îmi strânge mâna. ? Te rog, spune-mi Callum. E o nuan?a stranie în cuvintele lui. Ca ?i cum le-ar spune cu mare dificultate. Îmi trag mâna din mâna sa, ceea ce necesita un pic de efort, pentru ca ciudatul nu vrea sa-mi dea drumul. E nevoie ca domnul Thompson sa-?i dreaga vocea pentru ca Royal sa-mi dea drumul la mâna. ? Despre ce e vorba? cer sa fiu lamurita. Ca fata de ?aptesprezece ani, într-o încapere unde sunt numai adul?i, tonul meu e unul nepotrivit, dar nimeni nu schi?eaza vreun gest. Domnul Thompson î?i trece agitat mâna prin par. ? Nu ?tiu cum altfel s-o spun, a?a ca voi fi direct. Domnul Royal sus?ine ca ambii tai parin?i sunt deceda?i ?i ca dumnealui e acum tutorele tau. Ezit. Doar o secunda. Suficient de mult pentru ca ?ocul sa se transforme în indignare. ? Pe dracu’! Înjuratura da pe afara înainte sa o pot opri. ? Mama mea m-a înscris la acest liceu. Ave?i semnatura ei în formularele de înregistrare. Inima îmi bate de un milion de ori pe minut, pentru ca semnatura aceea e, de fapt, a mea. Am falsificat-o pentru a putea sa men?in controlul asupra propriei mele vie?i. În ciuda faptului ca sunt minora, a trebuit sa ma comport ca un adult în familia mea înca de când aveam cincisprezece ani. Fiind un tip onorabil, domnul Thompson nu ma apostrofeaza pentru înjuratura. ? Conform datelor din acte, afirma?iile domnului Thompson sunt pe deplin justificate. Fo?ne?te foile în mâinile sale. ? Serios? Ei bine, minte. Nu l-am vazut pe tipul asta în via?a mea ?i, daca îl lasa?i sa ma ia cu el, urmatorul raport pe care o sa-l primi?i o sa fie despre cum o fata din GW a disparut printr-un complot al unor proxene?i. ? Ai dreptate, nu ne-am întâlnit pâna acum, intervine Royal. Dar asta nu schimba cu nimic situa?ia reala din acest moment. ? Ia sa vad. Fac un salt catre biroul lui Thompson ?i îi smulg foile. Privirea îmi aluneca pe pagini, fara sa citesc de fapt ce scrie acolo. Îmi sar în ochi cuvintele — tutore ?i decedat ?i lasa prin testament —, dar ele nu-mi spun nimic. Callum Royal e tot un strain. Punct. ? Poate ca, daca mama ta ar putea veni aici, s-ar lamuri totul, sugereaza domnul Thompson. ? Da, Ella, adu-o aici pe mama ta, iar eu voi retrage tot ce am sus?inut. Vocea lui Royal e blânda, dar îi pot sim?i duritatea. ?tie el ceva. Ma întorc din nou spre director. El e veriga slaba aici. ? Puteam face astea în laboratorul de informatica al ?colii. Nici de Photoshop n-aveam nevoie. Îi trântesc sub...