Willig Sotia engleza

1. Auflage 2019
ISBN: 978-606-33-4171-7
Verlag: Litera Media Group
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Romanian, 416 Seiten

Reihe: Blue Moon

Annabelle ?i Bayard Van Duyvil traiesc o via?a de vis în New York: el este descendentul unei vechi familii de knickerbockeri, ea a crescut într-un conac în stil Tudor în Anglia; au avut parte de o poveste de dragoste în Londra, iar el a recreat casa familiei ei pe malul fluviului Hudson ?i a numit-o Illyria. Da, exista zvonuri ca ea are o aventura cu arhitectul, însa zvonurile sunt zvonuri ?i oamenii vor bârfi întotdeauna. Dar Bayard este gasit mort, cu un pumnal înfipt în piept, în noaptea balului 'A douasprezecea noapte', Annabelle dispare ?i se presupune ca s-a înecat, iar ziarele se dezlan?uie. Sora lui Bay, Janie, formeaza o alian?a improbabila cu un reporter, pentru a descoperi adevarul, fiind convinsa ca Bay nu ?i-ar fi ucis niciodata so?ia, dar cu cât afla mai multe, cu atât începe sa se întrebe cine erau, cu adevarat, fratele ei ?i so?ia lui... 'Scrisa cu aten?ie la detalii ?i plina de nuan?e subtile, So?ia engleza este o poveste întunecata ?i scânteietoare despre tradare, secrete ?i despre o casnicie ce se destrama, care îi va ?ine pe cititori cu sufletul la gura pâna la final.' Pam Jenoff 'Un mystery romantic, întunecat, plin de rasturnari de situa?ie.' Library Journal

Autoren/Hrsg.

Willig, Lauren

Leseproben

Prolog Capitolul 1 Capitolul 2 Capitolul 3 Capitolul 4 Capitolul 5 Capitolul 6 Capitolul 7 Capitolul 8 Capitolul 9 Capitolul 10 Capitolul 11 Capitolul 12 Capitolul 13 Capitolul 14 Capitolul 15 Capitolul 16 Capitolul 17 Capitolul 18 Capitolul 19 Capitolul 20 Capitolul 21 Capitolul 22 Capitolul 23 Capitolul 24 Capitolul 25 Capitolul 26 Capitolul 27 Capitolul 28 Capitolul 29 Mul?umiri The English Wife Lauren Willig Copyright © 2017 Lauren Willig Edi?ie publicata prin în?elegere cu St. Martin’s Press Toate drepturile rezervate Editura Litera O.P. 53; C.P. 212, sector 4, Bucuresti, România tel:[phone]; e-mail: [e-mail] Ne puteti vizita pe www.litera.ro So?ia engleza Lauren Willig Copyright © 2019 Grup Media Litera pentru versiunea în limba româna Toate drepturile rezervate Editor: Vidra?cu ?i fiii Redactor: Florentina Nica Corector: Pauni?a Ana Coperta: Flori Zahiu Tehnoredactare si prepress: Ofelia Co?man Seria de fic?iune a Editurii Litera este coordonata de Cristina Vidra?cu Sturza. Descrierea CIP a Bibliotecii Na?ionale a României Willig, Lauren So?ia engleza / Lauren Willig; trad. din lb. engleza: Anca Irina Ionescu. – Bucure?ti: Litera, 2019 ISBN 978-606-33-3880-9 ISBN EPUB 978-606-33-4171-7 I. Ionescu, Anca Irina (trad.) 821.111 Familiei mele Prolog Cold Spring, 1899, „A douasprezecea noapte“ Se spune ca a dat faliment pentru ca si-a renovat casa – fireste, totul de dragul ei. Vocea lui Carrie Rheinlander rasuna pe sub tavanul înalt, boltit: – Si mai sunt si povestile alea înfricosatoare despre… Oh, Janie! N-am observat ca esti aici. Nimeni nu observa niciodata. Uneori, Janie avea impresia ca este alcatuita din firele unei tapiserii vechi, ce se pierde în fundal. Perdeaua avea rolul ei, si Janie stia asta, dar ar fi dorit ca o data, macar o data, sa poata straluci într-o sclipire de aur si argint. Dar nu aici. Invitatele fratelui ei straluceau în vesminte care ar face de rusine pâna si familia Medici, care mai de care mai împopo?onate cu diamante si rubine, la fiecare gât lung atârnând lan?uri de aur. Barba?ii umblau ?an?osi, în pantaloni strâm?i si mantii scurte; femeile î?i luau ochii cu rochiile lor de matase si catifea, ?esute cu fir de aur si garnisite cu pietre pre?ioase cusute pe ele. Rochia lui Janie parea modesta în compara?ie cu acestea, granatele din jurul decolteului patrat erau depasite, în ciuda opulen?ei lor, biete rude sarace ale rubinelor. – Carrie! Janie raspunse la salutul lui Carrie printr-o înclinare timida a capului. Se jucasera împreuna cu papusile, îsi facusera debutul în societate împreuna, dar acum Carrie nu avea timp pentru ea. Ea se maritase, Janie însa, nu. În fa?a acestei realita?i, legaturile lor de rudenie si prietenia din copilarie nu mai contau deloc. Carrie ridica mâna plina de bijuterii în semn de raspuns, dar trecuse deja mai departe. – Sarmana Janie Van Duyvil, murmura ea catre înso?itoarea ei. Cu atâ?ia bani, si tot nemaritata! Înso?itoarea lui Carrie, una dintre membrele noi ale societa?ii, so?ia unui barbat care facuse avere din minerit, arunca o privire peste umar si comenta ceva în soapta. Apoi se auzi din nou vocea lui Carrie, vorbind, chipurile, tot în soapta, de?i cuvintele ei au rasunat mai ceva ca un strigat: – Greu de crezut! Nu a mai fost nimeni, nici macar unul singur, de când Teddy Newland a parasit-o pentru Anne. Janie se straduia sa se concentreze pe asortimentul de dulciuri de la bufet. Struguri de sera se revarsau peste marginea platourilor din argint aurit. Capsunele, rosii, bine coapte, desi nu era sezonul lor, sclipeau pudrate cu zahar, ca niste flori sub o pojghi?a de ghea?a. Bay si Annabelle nu facusera economii în privin?a aceasta, era singura lor modalitate de a se înclina în fa?a societa?ii. De a se înclina? Mai degraba era un gest condescendent de monarhi care îsi deschid palatul pentru o zi, lasându-i pe oameni sa caste gura, dupa care le trântesc poarta în nas si se întorc la tihna lor netulburata de dinainte. Bay si Annabelle lasau clar sa se în?eleaga ca evita societatea – sau, cel pu?in, societatea asa vedea lucrurile. Ideea ca era posibil ca ei doi sa prefere pur si simplu sa fie singuri parea un nonsens. Annabelle Van Duyvil ignorase invita?ia doamnei Astor din pura îngâmfare, si astfel, loja familiei de la Opera ramasese pustie. Toata lumea era de acord ca se purta asa, deoarece era englezoaica si, din acest motiv, convinsa de superioritatea ei. – Privi?i numai ce a facut din casa familiei Van Duyvil de pe Hudson! O casa simpla din lemn alb, cu doar trei aripi si o colonada clasica, fusese parasita în favoarea unei fantezii aristocratice, o replica a conacului familiei doamnei Van Duyvil din Anglia. – Daca îi placea atât de mult, de ce n-a ramas acolo? ?u?oteau pe la col?uri mamele pe?itoare, carora le fusesera zadarnicite ambi?iile pentru fiicele lor. Dar soseau oricum, to?i în trasurile lor mari, în calesti, în cabriolete, cu vale?i în livrea, aseza?i pe mormanul de bagaje, si cu cameristele doamnelor care strângeau la piept casetele cu bijuterii. Abia asteptau sa vada ce a mai inventat Annabelle Van Duyvil, sa-si dea drumul la gura si sa clatine din capete, pentru ca apoi sa raspândeasca fel de fel zvonuri scandaloase, omeni?i cu mâncarea ?i reputa?ia gazdelor. – Van Duyvil nu se încumeta sa iasa cu so?ia în societate, de aceea nu vin niciodata în oras. Din cauza… poftelor ei nemasurate. Asezata chiar lânga ea, Janie auzea mormaitul inconfundabil al lui Alisdair McHugh, arbitru social autoproclamat. Era un secret pe care îl stia toata lumea, anume ca McHugh nascocea tot felul de stiri pentru Town Topics, cunoscuta foaie de scandal; nimeni nu îndraznea sa-l evite, temându-se de ceea ce ar fi putut sa inventeze. – Arhitectul este amantul ei, bineîn?eles. N-a?i auzit? Chiar sub nasul lui barbatu-sau, nici mai mult, nici mai pu?in, iar Van Duyvil achita nota de plata pentru renovari. Janie nu stia daca trebuie sa roseasca pentru fratele ei sau pentru oaspe?ii acestuia. Annabelle nu este asa, ar fi vrut ea sa spuna. Nici unul din ei nu este asa. Dar îsi sim?ea limba ca de ghea?a între buze, în?epenita, asa cum i se întâmpla întotdeauna în astfel de situa?ii. Sa nu faci vreo scena. Sa nu iesi în eviden?a. Pentru Dumnezeu, Janie, pune capat acestei cleveteli obositoare. Gura i se strângea involuntar. Domnul McHugh putea sa raspândeasca oricâte vorbe defaimatoare, dar daca Janie l-ar contrazice, lumea ar zice în ?oapta: Nu e de mirare ca a ramas fata batrâna. Unde erau Bay si Annabelle? Janie o vedea pe mama ei, cu siragul dublu de perle de care era atât de mândra, îmbracata ca Gloriana. (Gloriana în ultimii ei ani, îsi spuse Janie si se strâmba dezgustata de propria meschinarie.) Dar era stilul mamei sale sa î?i aroge rolul principal într-o casa care nu mai era a ei, sub pretext ca prezen?a ei va oferi mai mult prestigiu fiului si nurorii ei. Mama lui Janie se considera ultima reprezentanta a adevara?ilor conducatori ai înaltei societa?i, ultimul bastion din vechea garda împotriva acestor parveni?i care cresteau precum ciupercile dupa ploaie, cei de teapa lui Astor si a lui Vanderbilt. Fusese o vreme când Janie considerase ca este foarte amuzant sa fii o ciuperca, sa cresti si sa înfloresti fara valul protector din o?el al stramosilor olandezi. Virtutea, îi repeta la nesfârsit mama ei, îsi are rasplata în ea însasi, dar într-o seara ca aceasta virtutea semana mai degraba cu o budinca rece si sleita. Erau momente când ar fi dorit sa se fi nascut barbat, sa-si fi croit propriul drum, sa se casatoreasca...