Ypi Dezonoare. O via¿a reconstituita

1. Auflage 2026
ISBN: 978-606-40-3162-4
Verlag: PublishDrive
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Deutsch, 432 Seiten

Autoarea bestsellerului Libera
Când Lea Ypi descopera o fotografie a bunicii sale, Leman, în luna de miere în Alpi, în 1941, postata de un strain pe re?elele de socializare, se confrunta cu întrebari tulburatoare. În timpul copilariei, i s-a spus ca fotografiile din tinere?ea bunicii sale au fost distruse în primele zile ale comunismului în Albania. Dar iat-o pe Leman împreuna cu so?ul ei, Asllan Ypi: proaspat casatori?i ?i plini de farmec, în timp ce Al Doilea Razboi Mondial facea ravagii. Urmeaza o reconstituire palpitanta a trecutului, care ne transporta în lumea disparuta a aristocra?iei otomane, în perioada formarii Greciei ?i Albaniei moderne, a crizei financiare globale, a ororilor razboiului ?i a începuturilor comunismului în Balcani.
În timp ce investigheaza adevarul despre familia sa, Lea Ypi se lupta cu incertitudinile. Cine este adevarata Leman Ypi? Ce a determinat-o sa se mute la Tirana în tinere?e ?i sa se casatoreasca cu un socialist care simpatiza cu Frontul Popular, în timp ce tatal lui conducea un guvern colabora?ionist? ?i de ce zâmbea în iarna anului 1941?
'O realizare literara magica ?i una dintre cele mai emo?ionante car?i pe care le-am citit anul acesta... Mi-a amintit în diverse feluri de Kafka ?i Bulgakov în momentele lor cele mai vulnerabile..' The Spectator
'O calatorie captivanta a imagina?iei ?i dorului, ?i o dezvaluire delicata a unei istorii adânc îngropate, care ajunge pâna în miezul identita?ii, printr-o nara?iune stralucita.' Philippe Sands
'Lea Ypi se adânce?te în trecutul uitat al Europei încercând sa afle cine de?ine povestea unei vie?i ?i cine are dreptul sa o spuna. O poveste captivanta despre poli?ia secreta, familii destramate ?i loialita?i nemuritoare, aceasta este, de asemenea, o reflec?ie remarcabila asupra modului în care se scrie istoria ?i asupra a ceea ce se întâmpla cu oamenii care sunt lasa?i în urma.' David Runciman
'Dezonoare este o carte captivanta, evocând opera Elenei Ferrante prin invocarea adolescen?ei febrile, a casatoriei, a prieteniei ?i a dezbaterilor intelectuale în contextul familiei, al luptei de clasa ?i al politicii...' The New York Times
Lea Ypi ocupa catedra Ralph Miliband de politica ?i filosofie la London School of Economics. Prima sa carte, Libera: Un copil ?i o ?ara la sfâr?itul istoriei, a câ?tigat premiul Ondaatje ?i premiul Slightly Foxed pentru cea mai buna biografie de debut ?i a fost nominalizata la Premiul Baillie Gifford ?i Premiul Costa pentru biografie. Car?ile ei au fost traduse în peste treizeci de limbi.

Autoren/Hrsg.

Ypi, Lea

Leseproben

Prolog
Fotografia

— Caut arhiva serviciilor secrete, spun când ajung în dreptul primului taxi parcat pe Comuna din Paris, una dintre strazile aglomerate ale Tiranei, care leaga centrul ora?ului de ?oseaua de centura. Ezit s-o numesc strada mea, chiar daca aici am locuit în Albania timp de mai bine de douazeci de ani. Înca de pe vremea când ne mutaseram în capitala în anii ’90, întrebarea „Nu e?ti de pe aici, nu-i a?a?“ survenea cu o regularitate sâcâitoare de fiecare data când începeam una dintre acele conversa?ii banale cu necunoscu?i, ce pareau ini?ial inofensive, dar care apoi luau o turnura penibila.

Mul?i dintre cei care se întorc la Tirana vorbesc despre cât de mult s-a schimbat: acum sunt mai multe cladiri-turn, strazi pavate, cafenele, baruri ?i piste pentru bicicli?ti. Însa pentru mine este un loc al durerii, al vinova?iei ?i al nesfâr?itelor cum-ar-fi-fost-daca. Nu am nicio amintire fericita de aici – în cel mai bun caz, asocieri deta?ate pe care le fac cu articolele de presa, filmele comuniste ?i, mai nou, blocajele în trafic. Cea mai lunga perioada pe care am reu?it s-o petrec cu mari eforturi în ora? a fost când a murit bunica ?i m-am întors de la studii, din Italia, ca sa-i organizez înmormântarea. Singura în bucataria noastra pe parcursul celor patruzeci de zile obligatorii de doliu, m-am straduit sa accept ca, dupa zeci de ani în care m-a înva?at importan?a respectarii regulilor, disparuse din via?a mea fara niciun avertisment. Îi spusesem la un moment dat ca o sa ma întorc sa am grija de ea, a?a cum avusese ea grija de mine în anii copilariei. Acum era prea târziu – nu mai puteam sa-mi ?in promisiunea. Tirana a devenit pentru mine capitala mustrarilor de con?tiin?a ?i, poate pentru a-mi u?ura sentimentul de vinova?ie, am dat vina pe ora?. Era lovit de un blestem, acum de napasta capitalista dupa anatema comunista. N-ar fi trebuit niciodata sa se întoarca la Tirana, la cincizeci de ani dupa ce fusese exilata în provincie ca inamic al statului comunist...

— Caut Autoritatea pentru Accesul la Informa?iile din Dosarele Fostului Serviciu de Securitate a Statului, spun, precizând de data aceasta titulatura oficiala care aparea ?i în e-mailul în care institu?ia respectiva ma invita la o întâlnire.

Taximetristul nu pare sa ma auda. E un barbat cu parul carunt, pe la ?aptezeci de ani, tras la fa?a ?i ascuns în spatele unor ochelari închi?i la culoare, purtând o cama?a în carouri cu mâneci scurte ?i o ?apca ro?ie cu „Make America Great Again“. Muzica e data tare la radioul din ma?ina, deschis pe Top Gold – un post de radio care difuzeaza hituri vechi. În timp ce stau în fa?a Mercedesului galben a?teptând sa-mi raspunda, recunosc melodia Only You ce încearca sa acopere Just Dance a lui Lady Gaga care se aude din taxiul parcat în spate. Nu-l intereseaza muzica, aleasa în mod clar pentru a atrage un anumit tip de clien?i, ci fumeaza ?i cite?te absorbit un ziar deschis larg peste volan.

— Domnule, caut Autoritatea pentru Accesul la Informa?iile din Dosarele Fostului Serviciu de Securitate a Statului, repet.

Probabil ca par necajita sau, cel pu?in, agitata, pentru ca tonul meu îl face în sfâr?it pe ?ofer sa ridice ochii din ziar, sa închida radioul, sa arunce ?igara neterminata pe geam ?i sa se întoarca spre mine cu o expresie care vade?te un interes moderat.

— Avash-avash3. Ia-o u?or. Hai, urca-n ma?ina. Pe cine cau?i?

— Of, bomban, luata prin surprindere de faptul ca nu pare sa ?tie locul unde vreau sa ajung. Caut sediul unde se ?in toate dosarele. ?ti?i, fostele arhive ale Sigurimi4.

— Nu e?ti de pe aici, nu-i a?a? ma întreaba în timp ce motorul se treze?te la via?a, huruind, ?i începem sa ne strecuram prin traficul aglomerat al dimine?ii.

Zâmbesc, încercând sa-mi ascund iritarea. Mi-a? dori sa nu fiu nevoita sa iau un taxi. Mi-a? dori sa ?tiu sa ajung cu bicicleta la arhiva fara sa ma ratacesc pe toate stradu?ele care traverseaza ora?ul ca ni?te artere ce se ramifica la infinit. În schimb, abia sunt în stare sa nu ma pierd prin Comuna din Paris, cartierul care e, cum ar veni, al meu. Poate ca o parte din mine vrea în mod incon?tient sa ramâna pierduta, sa-mi reaminteasca faptul ca nu am apar?inut niciodata de locul acesta, iar acum este prea târziu sa mai remediez situa?ia.

— Oare ce m-a dat de gol?

— Ai spus ca vrei sa ajungi la fostele arhive ale Sigurimi. A?a vorbesc strainii. Nu exista nimic „fost“ pe aici. Totul e la fel cum a fost mereu, tot aceia?i oameni. Fiica-mea, care acum sta în Florida, vine în vizita o data pe an. ?i ea are impresia ca totul e diferit.

Vreau sa-i spun ca nu la asta m-am referit, dar în torentul lui de cuvinte nu lasa loc de pauze fire?ti.

— Eu sunt un om în vârsta, am fost pe vremuri ?ofer de tir, faceam transporturi interna?ionale. Am calatorit prin lume înainte ca al?ii sa aiba ocazia s-o faca. Am fost în Polonia, la Cracovia, nici nu vrei sa ?tii de câte ori...

Face o pauza ?i scoate un fluierat lung, ca ?i cum ar vrea ca sunetul sa ajunga de la Tirana la Cracovia ?i înapoi.

— Ochelarii sunt de pe vremea aia. Îmi plac, fac sa para totul mai întunecat, cu o tenta ro?iatica. Crede-ma, nimic nu s-a schimbat, e la fel cum a fost întotdeauna.

— Dar asta s-a schimbat, nu? zic, aratând spre coloana nesfâr?ita de ma?ini care a?teapta sa se faca verde la intersec?ia cu strada Patru Eroi.

— Habar n-au ?oferie, îmi raspunde, cu satisfac?ia evidenta a cuiva obi?nuit sa înabu?e în fa?a astfel de argumente superficiale. În fiecare zi am senza?ia c-o sa ma omoare careva. Nu era mai bine daca o luau pe jos? A?a cum o faceam cu to?ii pe vremuri. Acum inhaleaza otrava asta în fiecare diminea?a ?i seara platesc sa mearga la yoga ?i la sala.

— S-au mai schimbat ?i alte lucruri, zic, numai ca sa vad ce raspunde. Uita?i-va la to?i copacii a?tia planta?i de primar.

— Ha, e?ti exact ca fiica-mea! exclama. Vine doar de Anul Nou, ca atunci e ceva oferta speciala la liniile aeriene. ?i e impresionata de lumini?ele din copaci. Ai vazut cum arata locul asta iarna? Sunt atât de multe lumini ca ai zice ca-i razboi. Totul din cauza decora?iunilor de Craciun. Vino în orice alta perioada a anului ?i ai sa vezi cu ochii tai ca nu s-a schimbat nimic, e la fel cum a fost întotdeauna. Chiar ?i copacii o ?tiu.

Înca ma gândesc la ceea ce pare distrac?ia favorita pe aici, „O fi la fel? O fi diferit?“, când barbatul calca brusc frâna ?i, pe geamul coborât, începe sa-i înjure pe ceilal?i ?oferi în timp ce încearca sa întoarca. Tocmai am trecut de moscheea Et’hem Bei, am facut stânga pe strada George W. Bush ?i ne apropiem de bulevardul Ioana d’Arc când se decide sa schimbe traseul.

— Tocmai mi-am adus aminte, zice, dupa ce termina de facut manevra. Vrei sa mergi la noul sediu, nu? La ala unde s-au mutat de curând?

Ridic din umeri.

— Nu ?tiu exact, raspund în timp ce îmi scot telefonul ca sa verific adresa din e-mail.

Stimata doamna Dr. Ypi,

Ca urmare a cererii dumneavoastra nr. 736, din data de 10.05.2022, de a accesa, în calitate de cercetatoare, documentele aflate în arhiva fostei Securita?i de Stat privitoare la ceta?enii Leman Ypi (Leskoviku), Asllan Ypi ?i Xhafer Ypi ?i în conformitate cu Art. 36 din Legea nr. 45/2015 privind accesul la dosarele fostei Securita?i de Stat a Republicii Populare Socialiste Albania (cu modificarile ?i completarile ulterioare), Legea nr. 9887/2008 privind protec?ia datelor personale (cu modificarile ?i completarile ulterioare) ?i îndrumarile pentru „Cercetatori/Presa“ aprobate prin Decizia din 24.09.2020, Consiliul a decis punerea la dispozi?ia dumneavoastra a urmatoarelor:

a) Documentele din Dosarul 531 privitor la ceta?eana Leman Ypi, 34 de pagini

b) Documentele din Fond 1, Dosar de urmarire informativa 1355 privitor la ceta?eanul Asllan Ypi, 666 de pagini

c) Documentele din Fond 1, Dosar de urmarire informativa 1384 privitor la ceta?eanul Xhafer Ypi, 138 de pagini.

Sunte?i rugata sa ave?i la dumneavoastra un act de identitate, conform prevederilor din protocolul de securitate privind intrarea în incinta Garnizoanei Militare Skanderbeg, unde Autoritatea s-a mutat recent.

Semnat: Eva D.

Expert al Autorita?ii pentru Accesul la Informa?iile din Dosarele Fostului Serviciu de Securitate a Statului, Departamentul de Cercetare, Presa etc.

Ridic ochii din ecran. Când am primit ?i am citit prima data e-mailul, m-au trecut fiori. Acum, tonul lui oficial ma lini?te?te – faptul ca, de fiecare data când îl verific, con?inutul ramâne acela?i: e?ti a?teptata la o întâlnire programata mar?i, adu un act de identitate, nu uita de protocolul de securitate. Îmi place mai ales sa recitesc numele membrilor familiei mele – al bunicii Leman, al bunicului Asllan ?i al tatalui meu Xhafer (sau Zafo, cum i se spunea) –, felul în care lista cu ace?ti oameni îmi este prezentata de parca ar fi...