Bowman Dincolo de ratiune

1. Auflage 2017
ISBN: 978-606-33-2158-0
Verlag: Litera Media Group
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Romanian, 270 Seiten

Reihe: Car¿i romantice

SERIA 'MIRESE NEASTÂMPARATE'
Domni?oara Jane Lowndes este o adevarata intelectuala. Este convinsa ca daca reu?e?te sa reziste presiunilor parin?ilor ei de a se casatori, va deveni o adevarata celibatara ?i cândva va putea sa organizeze reuniunile intelectuale la care viseaza. Pâna la urma, nici un barbat nu î?i dore?te o asemenea so?ie.

Lordul Garret Upton este un adevarat burlac nepasator. A supravie?uit razboiului, iar acum ca s-a întors la Londra, are de gând sa se bucure din plin de via?a. Casatoria nu face parte din acest plan, în mod cert. O cunoa?te pe domni?oara Lowndes de ani buni, ?i au polemizat adesea. Planul cel mai recent al lui Jane de a-?i inventa o înso?itoare fictiva nu îl prive?te sub nici o forma... pâna când dorin?a ei de a se implica în cel mai recent scandal devine o problema personala.
Când Garret ?i Jane se saruta din gre?eala la un bal mascat organizat cu ocazia unei nun?i, antipatia lor reciproca se schimba radical. Iar când o vaduva intriganta care ar face orice sa puna mâna pe Garret planuie?te sa-i ?ina la distan?a unul de celalalt, oare dorin?a lor reciproca va fi puternica decât planurile lor de a-?i pastra independen?a? 

Autoren/Hrsg.

Bowman, Valerie

Leseproben

Capitolul 3
? Domni?orico, refuz sa te las sa pleci din aceasta casa pâna ce nu îmi raspunzi mul?umitor la întrebari. Parul negru al doamnei Hortense Lowndes tremura de for?a cu care lovi cu piciorul în podeaua acoperita de covor a biroului tatalui lui Jane. Jane î?i aranja ochelarii pe nas ?i o privi calma pe mama ei. Astazi, mama era teribil de furioasa. Nici macar nu men?ionase faptul ca Jane venise uda leoarca pe covorul tatalui ei ?i apoi se grabise sa-?i puna cartea uda lânga foc. ? Ma ascul?i ce-?i spun? o provoca mama ei. Jane se uita la tatal ei ochelarist, care ridica u?or din umeri ?i îi zâmbi compatimitor înainte de a-?i a?eza mâinile pe birou ?i a-?i întoarce aten?ia asupra car?ii lui. În mod evident papa î?i dorea ca toata aceasta încurcatura sa se desfa?oare altundeva pentru a nu-i întrerupe lectura. Jane nu îl învinuia. Se uita cu jind spre cartea ei. „Sper ca se usuca ?i paginile nu sunt afectate prea rau.“ Oh, dar stai! Trebuia sa îi acorde aten?ie mamei ei. ? Sigur ca ascult, mama. Femeia î?i încruci?a bra?ele peste piept ?i se încrunta la ea, banuitoare. ? De ce e?ti uda? Jane î?i ?uguie buzele. ? Credeam ca subiectul este doamna Bunbury. Distragerea aten?iei. Func?iona mereu cu mama. Fara sa-?i ridice privirea din carte, tatal lui Jane zâmbi. ? Da. Doamna Bunbury, continua mama. Exact a?a este. Am câteva întrebari despre ea. Jane inspira adânc. Î?i dadu jos ochelarii cu aten?ie ?i îi ?terse pe mâneca. Tragea de timp. O a doua tactica de succes cu mama ei. ? Mama, am discutat despre asta. Nu mai sunt copil. Am douazeci ?i ?ase de ani. Sunt o intelectuala celibatara… Se ab?inu de la a men?iona faptul ca refuzul mamei ei de a accepta exact aceste aspecte o împinsesera sa inventeze aceasta poveste ridicola cu doamna Bunbury. Vestea asta nu ar fi fost primita bine. Chiar deloc. ? Ba nu e?ti deloc! Mama ei batu din nou din picior. ? Nu pot sa cred ce-mi aud urechile! continua. Charles, tu auzi? Capul tatalui se ridica imediat. Î?i drese vocea. ? Pai, da. Sigur ca da. Intelectuala celibatara, draga. ? Nu! striga mama ei. Jane nu este o intelectuala celibatara. ? Nu, sigur ca nu, fu de acord tatal ei înainte de a-?i baga nasul din nou în carte. Hortense se întoarse din nou spre Jane. Î?i apasa batista peste buze. ? Am cheltuit o avere pe hainele ?i pe educa?ia ta. Ne-am asigurat ca prime?ti invita?ii la cele mai bune petreceri, baluri ?i recep?ii. Nu în?eleg de ce nu î?i gase?ti un so?. ? Nu vreau un so?, mama. ?i-am tot spus asta. ? Macar daca te-ai stradui, încerca Hortense sa o înduplece. Ca de obicei, mama ei refuza sa o asculte. Iata de ce era nevoie de doamna Bunbury. Jane î?i puse din nou ochelarii. ? Dar ma duc la serbarile de acasa, nu? Logica. De obicei reu?ea sa o tempereze pe mama ei, chiar daca pentru scurt timp. Mama ei scoase un sunet ciudat ca un sughi? mic. ? Nu te vei distra. ?tiu ca nu. Cred ca ar trebui sa vin cu tine ?i... ? Nu. Jane nu avea decât sa spere ca nu lasa sa i se vada panica pe fa?a. Daca mama venea la serbari, urma sa fie un dezastru. Era ?i a?a suficient de rau ca ajungea la finele saptamânii pentru nunta propriu-zisa. ? Normal ca nu ma voi distra, mama. Nu la serbari, cel pu?in. Iau cu mine multe car?i ?i am de gând sa... Mama î?i arunca mâinile în aer. ? Car?i, car?i, car?i! Doar despre asta vorbi?i voi doi, doar la asta va gândi?i. Se întoarse ?i se încrunta acuzator când la so?ul ei, când la fiica. Jane facu un pas în fa?a ?i o lua de umeri pe mama ei ca s-o lini?teasca. Îi parea pu?in rau de ea. Sarmana femeie nu nascuse o fiica iubitoare de oameni, petreceri, haine ?i zorzoane, a?a cum era ea. În schimb, nascuse o fata care semana cu intelectualul ei tata. Un barbat care fusese facut cavaler de catre Coroana pentru geniul sau în economie, investind cu succes foarte mul?i bani pentru familia regala. Jane chiar ?i arata ca tatal ei. Par negru, ochi caprui, pome?i rotunzi, fa?a rotunda. Fundul ei cam rotund e posibil sa se fi datorat pasiunii ei pentru prajituri, mai degraba decât mo?tenirii tatalui ei, dar asta oricum nu conta. În toate aspectele care contau, Jane semana cu Sir Charles Lowndes. ? Îmi pare rau, mama, ?opti Jane. O îmbra?i?a pe mama ei cea frumoasa. Hortense era dulce ?i blânda ?i avea inten?ii bune. Doar nu era vina ei ca avusese ghinionul sa aiba drept fiica o intelectuala! Hortense clipi spre ea. ? Pentru ce î?i pare rau? Jane î?i lasa bra?ul sa cada. ? Îmi pare rau ca îmi petrec zilele citind Socrate, în loc de La Belle Assemblée, articole despre politica, în loc sa cumpar ?esaturi ?i podoabe cu tine, ca ma duc la teatru, în loc sa-mi vizitez prietenele. Umerii mamei ei se ridicara ?i apoi se relaxara imediat. Framânta batista din mâini. ? Of, Jane, macar daca ai încerca! Jane ofta. Încercase. Of, cât mai încercase! De câte ori nu î?i dorise sa fi fost miniona ?i frumoasa, cu vedere buna, o persoana care adora sa participe la petreceri? Pur ?i simplu nu era a?a ?i nu avea sa fie niciodata. Cu cât mai repede accepta mama acest lucru ?i renun?a la visul ei ca Jane sa realizeze o casatorie splendida, cu atât mai bine s-ar în?elege. Mama nu îi lasase nici o alternativa. Pe lânga mica scena de astazi, Hortense nu daduse nici un semn ca ar ceda. De aceea Jane avea sa foloseasca arma ei secreta: Lady Lucy Hunt, cea mai buna prietena a ei. Lucy îi promisese lui Jane ca va folosi uimitorul ei talent oratoric pentru a o convinge pe Lady Lowndes ca ar trebui sa o lase în pace pe Jane. Jane nu voia nimic altceva decât sa-?i traiasca restul zilelor citind, studiind, facând lobby pentru drepturile femeilor ?i gazduind ocazional câte o întrunire intelectuala. Voia sa fie libera, sa nu mai fie obligata sa participe la nesfâr?ite runde de evenimente sociale care o faceau sa se simta oricum altfel decât sociabila. Cu acest scop, Jane folosise a doua arma din arsenalul ei, noua ei înso?itoare, doamna Bunbury. Ideea fusese inspirata de cealalta prietena a lui Jane, Cassandra Monroe, ?i de nefericitul incident de toamna trecuta când Cass fusese obligata sa se prefaca a fi o tânara fictiva, pe nume Patience Bunbury. Fusese o întâmplare nefericita doar din cauza ca, facând asta, Cass se vazuse obligata sa-l minta pe barbatul pe care îl iubea nebune?te de ?apte ani ?i... ei bine, toata povestea fusese destul de dubioasa când capitanul Swift descoperise duplicitatea lui Cass. Însa totul se terminase cu bine, având ca urmare calatoria lui Jane catre petrecerile de astazi dedicate nun?ii lor ?i nevoia ei de a avea o înso?itoare fictiva. ? Ma duc la petrecerile de acasa, mama! Cât despre doamna Bunbury... nu ?i-a scris Lucy sa î?i povesteasca totul despre ea? Jane se apropie de u?a. Tatal ei strânse din ochi spre ea ?i ridica o sprânceana. ?tia ca încearca sa scape. Mama ei încuviin?a fervent. ? Da, dar mi se pare foarte suspect ca nu am cunoscut-o înca pe aceasta femeie ?i... ? Nu a garantat Lucy pentru moralitatea desavâr?ita a doamnei Bunbury ?i pentru recomandarile ei excelente? continua Jane, facând înca un pas spre u?a. Mama ei se încrunta ?i mai mult. ? Ba da, dar nu pot permite ca singurul meu copil sa... ? Nu ?i-am spus ca ma duc direct la re?edin?a din ora? a lui Lucy, unde ma voi întâlni cu doamna Bunbury, ?i voi merge cu ea ?i cu Lucy catre conacul unde se vor ?ine petrecerile ?i voi fi înso?ita tot timpul de ele, a?a cum se cuvine? Mama ei deschise gura ?i o închise din nou, amintindu-i lui Jane de o broasca nedumerita. ? Ba da, dar refuz sa... ? Nu va fi Eloise cu mine tot drumul pâna acasa la Lucy? Mama ei mai deschise ?i închise gura de câteva ori. Se parea ca ajunsese la finalul listei de replici. Daca lansai suficient de multe motive catre Hortense Lowndes fara sa faci pauza între ele, o puteai cople?i cu volumul logic ?i apoi... succesul era doar o problema de timp. Jane aproape ca putea numara secundele care o despar?eau de victorie. Una... doua... trei. ? Pur ?i simplu... nu cred ca... Mama ei î?i framânta mâinile ?i se uita în jur de parca raspunsurile de care avea nevoie erau pe podeaua biroului. ? Charles, tu ce ai de spus despre toate astea? Tatal lui Jane ridica privirea ?i î?i ajusta ochelarii. ? Cred ca doamna Bunbury pare destul de capabila, draga. Jane încuviin?a, zâmbind luminos. Putea mereu sa se bazeze pe papa. Hortense însa continua sa î?i framânte mâinile. Hmm. Se pare ca situa?ia de fa?a cerea în mod special înca o manevra. ...