Dare Dubla tentatie

1. Auflage 2017
ISBN: 978-606-33-1960-0
Verlag: Litera Media Group
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Romanian, 303 Seiten

Reihe: Car¿i romantice

Tenta?ia vie?ii ?i a dragostei poate fi salvarea pentru un suflet pustiit... Norocul e o sabie cu doua tai?uri pentru eroul de razboi Rhys St. Maur, mo?tenitor al titlului de Lord Ashworth. Îndrazne? ?i nesabuit, acesta sfideaza moartea pe câmpul de batalie, în încaierari ?i oriunde altundeva crede ca o poate gasi, dorindu-si sa puna capat unei vieti nefericite pe care considera ca nimic nu o poate schimba. Cum cautarile sale ramân fara raspuns, lordul Asworth se întoarce la domeniul stramosesc, în mla?tinile din Devonshire, a?teptându-se la orice în afara de a gasi salvarea în bra?ele unei frumoase hangi?e care îl provoaca se lupte cu demonii dinauntrul sau - si cu dulcea tentatie a iubirii. Spre deosebire de înneguratul lord, Meredith Maddox nu crede în soarta implacabila, ci în munca grea, iar romantismul nu intra în planurile ei. Dar când Rhys se întoarce, plin de cicatrici, satul de lume ?i periculos de atragator, încântatoarea hangi?a vaduva se treze?te sfâ?iata între dorin?a ?i pragmatism. În vreme ce un mister adânc din trecut ?i pericole din prezent amenin?a mai mult ca oricând ?ansa lui Rhys la o via?a fericita, Meredith se vede nevoita sa mizeze totul pe un pariu pe care inima sa l-a pus cu mult timp în urma.

Autoren/Hrsg.

Dare, Tessa

Leseproben

Capitolul 1
Rhys St. Maur, proaspatul Lord Ashworth, era un om zdrobit. La propriu. Înainte sa împlineasca douazeci de ani, î?i fracturase deja bra?ul stâng de doua ori – o data într-o încaierare pe când era elev la Eton ?i apoi, din nou, în timpul unui antrenament de armata. Coaste fisurate... le pierduse ?irul. Pumnii primi?i în fa?a prin fumul din cârciumi îi rupsesera cartilajul nasului de câteva ori, conferindu-i un profil neregulat, care nu era deloc îmbunata?it de nenumaratele cicatrici. Înca de când avea în jur de treizeci de ani, degetul mic de la mâna lui dreapta refuza pur ?i simplu sa se mai îndoaie. ?i când era vreme umeda, cum era cazul acum, genunchiul stâng îi pulsa dureros, amintindu-i de perioada în care mar?aluise prin Pirinei ?i scapase cu bine din batalia de la Nivelles, pentru ca în diminea?a urmatoare, înainte de rasaritul zorilor, când plecase din tabara ca sa se u?ureze, sa se trezeasca cu sapaliga unui fermier basc în genunchi. Genunchiul stâng al lui Rhys parca îi luase foc în seara aceasta, trosnind dureros pe când î?i târ?âia picioarele prin inima de piatra a Devonshire-ului, mânându-?i calul în josul drumului întunecos. Umezeala din aer ?ovaia între cea?a ?i ploaie, facând noaptea densa. Vedea doar la câ?iva metri în fa?a lui, motiv pentru care hotarâse sa descalece ?i sa î?i mâne calul pe jos. ?inând cont de vizibilitatea redusa ?i de terenul presarat cu pietre ?i mla?tini în care cizmele s-ar fi afundat, riscul sa se raneasca fatal era prea mare. Pentru cal, bineîn?eles. Rhys nu era câtu?i de pu?in îngrijorat pentru el însu?i. De fapt, daca ar fi crezut cât de pu?in ca mla?tina aceasta uitata de Dumnezeu ar fi avut vreo ?ansa sa-i ia via?a, ar fi încalecat vioi pe calul lui ?i-ar fi galopat cu viteza prin întuneric. Dar n-ar fi mers. Nu mergea niciodata. Ar sfâr?i doar cu un cal ?chiop sau mort, poate cu o alta coasta rupta, ?i har?uit de acela?i blestem care îl bântuise înca din copilarie: un noroc nedorit, nemeritat ?i cu desavâr?ire irosit pe el. Indiferent ce necaz se abatea asupra lui, indiferent când, Rhys St. Maur era blestemat sa îi supravie?uiasca. Geamatul jos al vântului îi cânta pe ?ira spinarii ca pe o coarda de scripca. În spatele lui, calul se în?epeni. Rhys ?uiera, sa lini?teasca animalul, dupa care î?i continua drumul, ridicându-?i gulerul din pricina ce?ii. Da, chiar de-ar fi sa umblu prin valea umbrei mor?ii, nu ma tem de nici un rau... Umblase prin aceasta vale vreme îndelungata. Patrunsese atât de adânc în umbra mor?ii, încât î?i sim?ise picioarele transformându-se în praf ?i respira?ia arzându-i caustic plamânii, ca pucioasa. Era ca o stafie ambulanta. Se întorsese de la razboi la un titlu de baron proaspat mo?tenit, ?i acum singura lui datorie era sa bântuie aristocra?ia engleza. Sa stea ca un ciudat pe la col?uri la petrecerile lor, sa le îngrozeasca pe domni?oarele lor delicate ?i sa îi faca pe domni sa se frece stângaci la tâmple, în timp ce încercau sa nu se holbeze la cicatricea diforma care îi mutila tâmpla. Rhys lua o curba abrupta, ?i un peisaj oarecum cunoscut se ivi din întuneric. Daca citise bine reperele, aceasta trebuia sa fie. Satucul Buckleigh-in-the-Moor. De la distan?a asta, arata ca o constela?ie de împunsaturi de ac de culoare chihlimbarie pe pânza întunecata a nop?ii. Calul, sim?ind miros de fân ?i de siguran?a, mari pasul. În scurt timp, gramada de cladiri din piatra ?i argila amestecata cu paie se contura tot mai bine. Probabil ca nu era chiar atât de târziu pe cât i se parea lui. Destul de multe casu?e aveau înca lumina la ferestre, ca ni?te ochi galbeni holbându-se de sub acoperi?urile de paie ca ni?te palarii. Se opri în mijlocul drumului. ?tergându-?i ochii de umezeala, î?i miji privirea în direc?ia hanului vechi. Fusese plecat aproape paisprezece ani, dar vazu acela?i semn scâr?âind pe lan?urile lui, deasupra u?ii. Pe el scria, cu litere aurii retu?ate, Three Hounds1. Dedesubtul cuvintelor era o pictura cu trei câini ve?nic la pânda. Se auzi un hohot de râs aspru care zgudui una dintre ferestrele fara obloane ale hanului. Se parea ca batrânului Maddox înca îi mergeau bine treburile. Chiar daca armasarul lui dadea nerabdator din picior, Rhys ramase locului în fa?a hanului. În cele din urma, se uita la cer. Satul era acoperit de o cea?a ca de vata, aceasta ascunzând piscurile denivelate care se înal?au pe panta abrupta din apropierea lui. În lipsa umbrei lor amenin?atoare, satul Buckleigh-in-the-Moor – acest loc urât pe care îl conducea de atâta amar de vreme – i se parea aproape... pitoresc. Fermecator. Primitor. Rhys aproape ca izbucni în râs din pricina acestui gând prostesc. Nu avea sa fie niciodata bine-venit în locul acesta. Nici nu terminase bine gândul, ca u?a hanului se deschise larg, azvârlind un val de lumina ?i caldura în curte. Hohotele aspre de râs pe care le auzise mai devreme se înte?ira acum, pline de entuziasm, întrerupte de sunetul de sticla sparta. ? Ticalos nemernic ce e?ti! A?a da! Mai degraba la o astfel de primire se a?teptase. Dar, cu excep?ia cazului în care vechile supersti?ii erau adevarate ?i vreo vrajitoare îi prezisese sosirea, Rhys ?tia ca acele cuvinte nu aveau cum sa îi fie menite lui. Probabil ca nimeni nu putea sa îl recunoasca; avea doar ?aptesprezece ani când fusese ultima data acolo. Atras de curiozitate ?i de mirosurile de bere ?i de turba arsa, se apropie de u?a deschisa ?i se opri chiar lânga ea. Cârciuma era ticsita ?i, în mare, a?a cum ?i-o amintea Rhys. Îndeajuns de mare cât sa adaposteasca un bar mic, vreo ?ase mese, diverse scaune ?i taburete înalte neasortate, ?i – în cazul acesta – iadul dezlan?uit. ? A?a! Trosne?te-l bine! Doua gorile fara gât stateau fa?a în fa?a în centrul încaperii, scuipând ?i dându-?i târcoale una alteia, în timp ce spectatorii dadeau la o parte mese ?i scaune. Cel mai înalt dintre cele doua brute încerca o lovitura stângace în gol. Nimeri fara sa vrea în bra?ele unui spectator luat prin surprindere. Barbatul se înfurie ?i-l îmbrânci la rândul lui. În câteva secunde, to?i din încapere se pocneau orbe?te. Rhys ramase neobservat în umbra u?ii, foindu-se. Setea de sânge îi rasuna ca un ecou ?optit în ureche. În tinere?ea lui, se arunca în mijlocul încaierarii, dornic sa iasa din ea folosindu-?i ghearele ?i pumnii. Doar ca sa î?i simta inima batându-i nebune?te, sau bucata de sticla sparta crestându-i carnea ?i gustul picant al sângelui în gura. Senza?ia aceea stranie, trecatoare, ca traie?ti. Dar nu mai era tânar. Mul?umita razboiului, se saturase ?i de lupte, ?i de durere. ?i renun?ase de mult la ideea de-a mai sim?i ca traie?te. Dupa câteva minute, înghiontirile de pe margine se potolira. Cei doi badarani erau din nou fa?a în fa?a, gâfâind ?i vizibil doritori sa continue încaierarea. Râdeau pe înfundate în timp ce î?i dadeau târcoale unul altuia, de parca ar fi fost distrac?ia lor obi?nuita de sâmbata seara. Probabil ca a?a ?i era. Doar via?a dura din mla?tina nu avea de oferit prea multe distrac?ii în afara de baut ?i de încaierare. Rhys îi privi mai bine pe cei doi ?i se întreba daca nu cumva erau fra?i. Sau poate veri?ori. Cel înalt avea trasaturi stâlcite, iar cel scund avea un nas încovoiat, ca un cioc. Dar aveau ochii de aceea?i nuan?a ?tearsa de albastru ?i expresii identice de prostie voita. Cel scund apuca un taburet jos ?i începu sa-?i provoace adversarul cu el, ca ?i când ar fi ademenit un taur. „Taurul“ îl ataca. Dadu o lovitura salbatica peste taburet, dar rata cu câ?iva centimetri. Pentru a-?i atinge ?inta, „Taurul“ apuca un suport de lumânare din alama de pe poli?a ?i îl flutura prin aer, absorbind toate sunetele din încapere. Fâ??. „Cioc“ î?i azvârli taburetul într-o parte, iar acesta se zdrobi de vatra, frângându-se în buca?i. Întrucât îi distrasese momentan aten?ia „Taurului“, „Cioc“ plonja spre o masa înca pusa. Vase pe jumatate goale ?i coji de pâine erau presarate pe o fa?a de masa alba. Rhys se încrunta. De când începuse batrânul Maddox sa î?i bata capul cu fe?e de masa? Nu se mai gândi însa la asta când îl vazu pe „Cioc“ mânuind un cu?it. ? Te-nva? eu minte sa mai ridici o bâta la mine, pui de lele ce e?ti! mârâi el. To?i cei din încapere înlemnira. Rhys nu se mai sprijini de tocul u?ii ?i se gândi daca nu cumva ar trebui totu?i sa intervina. Când erau implicate o bâta de alama ?i un cu?it, probabil ca avea sa se lase cu rani grave sau chiar ?i mai rau. Oricât de satul era de batai, era ?i mai satul de vazut oameni murind. Dar se opri înainte sa apuce sa faca ceva, când auzi mai multe zgomote. Poc. O sticla sparta. Clinc, clinc, clinc. Buca?i de sticla cazând pe pardoseala. Buf. „Cioc“ se prabu?i pe masa, incon?tient, cu...