Dare Un dans cu un duce

1. Auflage 2017
ISBN: 978-606-33-1936-5
Verlag: Litera Media Group
Format: EPUB
Kopierschutz: 0 - No protection

E-Book, Romanian, 316 Seiten

Reihe: Car¿i romantice

Adevarata tentatie începe la miezul noptii...

 

Un proprietar de cai chipe? ?i singuratic, Spencer Dumarque, al patrulea duce de Morland, este membrul exclusivistului Club al Armasarilor, o organiza?ie atât de selecta, încât nu are decât zece membri - de?i norocul poate ajuta pe oricine sa ob?ina aceasta calitate. Iar Spencer este un barbat foarte norocos, pe lânga faptul ca are o obsesie pentru un cal foarte valoros, un secret întunecat ?i, mai nou, ?i-a capatat renumele de Ducele de la Miezul Nop?ii. În fiecare noapte, î?i alege o partenera pentru un vals fascinant, care face femeile sa viseze. Dar nici una dintre doamne nu-i capteaza aten?ia ?i nimeni nu-l fascineaza vreodata pe duce - pâna în clipa în care Lady Amelia d'Orsay î?i încearca norocul.
Într-un moment de disperare, tânara de o frumuse?e ie?ita din tipare îl invita pe duce la dans ?i, fara sa-?i dea seama, îi fura inima. Când Amelia îi cere sa-i ?tearga datoria la car?i a fratelui ei, nu î?i imagineaza nici o clipa ca jocul sau inteligent va conduce spre o pasiune înflacarata ?i o cerere în casatorie neobi?nuita. Cu toate acestea, Spencer este un barbat plin de mister, care ar putea fi implicat în uciderea ?ocanta a barbatului care a fondat Clubul Armasarilor. Oare Amelia î?i va risca inima în acest pariu nechibzuit sau va câ?tiga o iubire nemuritoare?

 

Tessa Dare este autoarea a 12 romane care au devenit bestselleruri New York Times ?i USA Today ?i a patru nuvele. Car?ile sale au câ?tigat numeroase premii, inclusive prestigiosul premiu RITA al Asociatiei Scriitorilo de Romane de Dragoste din America ?i multe premii RT Book Reviews Reviewer's Choice. Revista Booklist a numit-o una dintre 'noile stele ale romanelor istorice de dragoste', iar car?ile sale au fost traduse în peste 15 limbi.

Autoren/Hrsg.

Dare, Tessa

Leseproben

Capitolul 1
Londra, iunie 1817 „Sos de mure.“ Amelia d’Orsay î?i mu?ca interiorul obrazului, reprimând un mic strigat de victorie. Chiar ?i la o mica petrecere ca aceasta, era foarte probabil ca strigatul nea?teptat de bucurie al unei doamne cu educa?ie aleasa sa atraga aten?ia, iar Amelia nu avea chef sa se explice în fa?a puzderiei de tinere domni?oare care o înconjurau. Mai ales ca motivul bucuriei nu era vreun câ?tig la masa unde se jucau car?i sau vreo cerere în casatorie, ci mai degraba finalizarea unui meniu de cina. Î?i imagina scena. „O, Lady Amelia“, ar fi zis una dintre tinerele domni?oare, „numai tu te-ai putea gândi la mâncare într-un moment ca acesta.“ Ei bine, nu era ca ?i cum Amelia ar fi planuit sa stea în sala de bal, visând la meniurile pentru vacan?a de vara a familiei sale. Dar de saptamâni întregi fusese preocupata sa gaseasca un sos nou pentru fazanul umplut, unul care sa înlocuiasca vechiul sos fiert de cidru. Ceva dulce, dar acri?or în acela?i timp, ceva surprinzator, dar familiar, ceva inovativ, dar simplu. ?i acum, în sfâr?it, gasise raspunsul. Sos de mure. Desigur, strecurat. O, poate ?i fiert împreuna cu ni?te cui?oare. Se hotarî sa noteze ideea mai târziu, în cartea ei de meniuri, ?i alunga imaginea mâncarii pentru a afi?a un zâmbet piezi?. Acum, în mod oficial, vara la Briarbank avea sa fie perfecta. Doamna Bunscombe trecu pe lânga ea, învaluita în volane de matase ro?ie. ? E unsprezece ?i jumatate, rosti melodios amfitrioana petrecerii. E aproape miezul nop?ii. „Aproape miezul nop?ii.“ Ei, asta chiar era un gând care sa-i potoleasca entuziasmul. O debutanta cu un chip angelic, îmbracata în tul, o prinse pe Amelia de încheietura mâinii. ? Se va întâmpla în orice clipa de-acum. Cum po?i ramâne atât de calma? Daca în noaptea asta ma alege pe mine, ?tiu sigur ca o sa le?in. Amelia ofta. Începeau sa se agite. La fel cum se întâmpla la fiecare bal, atunci când trecea de ora unsprezece ?i jumatate. ? Nu trebuie sa-?i faci probleme în privin?a conversa?iei, spuse o tânara domni?oara îmbracata în satin verde. El de-abia daca roste?te un cuvânt. ? Macar suntem sigure ca vorbe?te engleza? Nu a fost crescut în Abisinia sau... ? Nu, nu. În sudul Canadei. Fire?te ca vorbe?te engleza. Fratele meu joaca mereu car?i cu el, zise o alta fata, care adauga pe o voce joasa: Dar are un aer mai degraba salbatic, nu vi se pare? Eu cred ca e vorba de felul în care se mi?ca. ? Eu cred ca acorzi prea multa aten?ie bârfelor, spuse Amelia cu în?elepciune. ? Valseaza ca-n pove?ti, comenta a treia fata. Când am dansat cu el, picioarele de-abia daca-mi atingeau podeaua. ?i e atât de chipe? de-aproape. Amelia îi zâmbi, rabdatoare. ? Chiar a?a? La începutul sezonului, solitarul ?i putred de bogatul duce de Morland î?i facuse, în cele din urma, apari?ia în societate. Câteva saptamâni mai târziu, toata Londra se afla la picioarele sale. Ducele sosea doar la miezul nop?ii, la fiecare bal. Î?i alegea o singura partenera dintre toate doamnele disponibile. Dupa ce dansau un singur set de melodii, o escorta pe doamna la masa ?i apoi... disparea. Nu trecusera nici doua saptamâni, ?i ziarele începusera sa-l numeasca „Ducele de la Miezul Nop?ii“, iar toate amfitrioanele din Londra se îngramadeau sa-l invite la bal pe Excelen?a Sa. Doamnele nemaritate nici macar nu visau sa pastreze dansurile de la acea ora pentru alt partener, de teama sa nu-?i piarda ?ansa de-a dansa cu un duce. Pentru a mari efectul dramatic, amfitrioanele a?ezau ceasuri la vedere ?i dadeau instruc?iuni orchestrei sa înceapa sa cânte melodiile speciale pentru cina abia la ora douasprezece. ?i era de la sine în?eles ca se încheiau cu un vals lent ?i romantic. Spectacolul nocturn îi subjuga într-un mod placut pe to?i cei din lumea buna. La fiecare bal, pe masura ce se apropia ora douasprezece, atmosfera devenea mai grea din cauza parfumului ?i a specula?iilor. Era ca ?i cum ai fi privit cavalerii medievali încercând sa scoata sabia Excalibur din piatra. Bârfele spuneau ca, fara îndoiala, într-una din aceste nop?i, vreo ingenua îmbujorata îl va prinde bine în mrejele ei pe burlacul nesupus... ?i se va na?te o legenda. Halal legenda! Apareau încontinuu pove?ti despre el. Când venea vorba de oameni de rangul ?i averea lui, existau mereu pove?ti. ? Am auzit ca a crescut descul?, ca un pagân, în salbaticia Canadei, spuse iar prima tânara. ? Eu am auzit ca nu era educat aproape deloc atunci când unchiul lui l-a luat sub protec?ia sa, adauga cea de-a doua domni?oara. ?i ca acest comportament rebel l-a dus pe batrânul duce la apoplexie. ? Fratele meu mi-a zis ca la Eton a avut loc un incident, interveni doamna în verde. Ca a intrat în vreun fel de bucluc sau scandal... nu ?tiu exact. A fost cât pe ce sa moara un baiat atunci, iar Morland a fost exmatriculat din cauza asta. Daca l-au dat afara pe mo?tenitorul unui duce, ?ti?i ca trebuie sa fi fost vorba de ceva îngrozitor! ? N-o sa va vina sa crede?i ce am auzit eu, comenta Amelia cu ochii cât cepele. Doamnele devenira ?i mai entuziasmate ?i se aplecara spre ea. ? Am auzit, începu ea în ?oapta, ca atunci când este luna plina, Excelen?a Sa se transforma într-un arici însetat de sânge. Când râsetele se mai potolira, Amelia adauga tare: Zau a?a, nu cred ca este într-atât de interesant, încât sa merite a?a de multa aten?ie. ? Nu ai mai spune asta daca ai fi dansat tu cu el. Amelia scutura din cap. În ultimele saptamâni urmarise în nenumarate rânduri – ce-i drept, cu amuzament – cum se repeta aceasta situa?ie. Dar niciodata nu se a?teptase – ?i nici nu dorise – sa se afle în centrul aten?iei. ?i nu era ca vulpea care zice ca strugurii sunt acri pentru ca nu poate ajunge la ei. Dar ceea ce doamnele considerau a fi interesant ?i romantic, pentru ea nu era decât o melodrama plina de egoism. Zau a?a, un duce chipe?, necasatorit ?i bogat care sim?ea nevoia sa atraga ?i mai mult aten?ia femeilor? Trebuie ca era cel mai vanitos ?i mai nesuferit gen de barbat. Iar doamnele pe care le alegea – toate erau feti?cane afectate ?i insipide, aflate la primul sau al doilea sezon. Toate erau micu?e de statura ?i dragu?e. Nici una dintre ele nu era ca Amelia. O, poate ca, pâna la urma, exista o doza de resentiment în gândurile ei. Cinstit acum, când o doamna se apropia de limita maxima a eligibilita?ii, a?a cum era ea, societatea ar fi trebuit sa-i permita sa alunece în tacere ?i pe neanun?ate spre statutul de fata batrâna. Era foarte iritata de felul în care retraia, noapte de noapte, ani întregi de respingeri, atunci când infamul duce intra la ora douasprezece în salon, iar la douasprezece ?i un minut ochii lui treceau fix pe lânga ea pentru a se opri asupra vreunei fete dichisite, cu mai multa frumuse?e decât minte. Nu ca el ar fi avut vreun motiv s-o remarce. Zestrea ei de-abia daca se apropia de minimumul limitei respectabile, ?i nu fusese o mare frumuse?e nici macar la primul sezon. Ochii ei erau un pic prea deschi?i la culoare ?i se îmbujora prea repede. Iar la vârsta de douazeci ?i ?ase de ani ajunsese ca accepte faptul ca avea sa fie întotdeauna mai plinu?a. Dintr-odata, fetele se împra?tiara, ca fiin?ele zvapaiate ce erau. De dincolo de umar auzi o ?oapta patrunzatoare: ? E?ti fermecatoare, Amelia. Oftând, se întoarse ca sa ajunga fa?a în fa?a cu cel care vorbise. ? Jack. Ce urmare?ti? Acesta î?i duse mâna la rever, cu o grimasa ofensata. ? Trebuie sa urmaresc ceva? Nu poate omul sa-i faca un compliment celei mai dragi surori, fara sa fie banuit ca vine cu motive ascunse? ? Nu când omul acela e?ti tu! ?i nu e un compliment daca-mi spui „cea mai draga sora“. Eu sunt singura ta sora. Daca urmare?ti sacule?ul meu cu bani, va trebui sa inventezi ceva mai bun de-atât. Îl tachinase pe un ton u?or ?i spera, în ciuda experien?elor anterioare, ca el va protesta: „Nu, Amelia. De data asta nu am venit dupa banii tai. Am renun?at la jocurile de noroc ?i la bautura ?i la prietenii aia de doi bani pe care-i aveam. Ma întorc la universitate. Voi intra în rândurile bisericii, a?a cum i-am promis mamei când se afla pe patul de moarte. Iar tu ara?i, într-adevar, foarte bine în noaptea asta“. ? Câ?iva ?ilingi, î?i coborî el vocea ?i se uita cu ochii stralucind spre mul?ime. Asta-i tot ce-mi trebuie. Pieptul ei se dezumfla. Nici macar nu era miezul nop?ii, ?i ochii lui deja aveau sclipirea aceea salbatica, aprinsa din cauza bauturii, care arata ca era pe cale sa faca ceva extraordinar de iresponsabil. Prinzându-l de cot, le lasa pe tinerele domni?oare sa chicoteasca între ele ?i îl conduse pe fratele ei prin cele mai apropiate u?i duble. Pa?ira în lumina galbena, în forma de semiluna, care trecea prin menourile ferestrei. Aerul dens ?i umed al nop?ii...